Bolile de inima si ale vaselor de sange - P. V. Marchesseau

„Boala locala, asa cum este ea definita in manualele oficiale, nu este decat o masca ce ascunde realitatea morbida, profunda si generala.

Nu numai ficatul, inima sau rinichii sunt bolnavi, ci intregul organism (care isi vede functiile alterate de un regim de viata si un comportament incorecte sau antibiologice).

Organul bolnav, obiectul ingrijorarii noastre si al tuturor solicitudinilor noastre, este nevinovat. El nu este decat o victima. Sa nu adaugam necazurilor lui pacostea tuturor medicamentelor daunatoare!

Diagnosticul medical stabilit dupa simptome (efecte) sau dupa o falsa etiologie (putin profunda), care se opreste la cauzele secundare, nu explica nimic si nu justifica nicio terapie (mai putin aceea de urgenta, care usureaza sau permite supravietuirea; oricat ar fi aceasta de indispensabila, ea este intotdeauna catastrofica pentru echilibrul fiziologic al pacientului).

Reprimarea simptomelor (bolii locale) nu este decat o falsa vindecare, oricare ar fi rezultatele aparente (controlate stiintific la nivelul „efectelor”, conform metodei experimentale). Un fluviu nu poate fi oprit la gura de varsare decat daca este inundata intreaga tara; cel mai bine se poate interveni la izvorul acestuia.” (P. V. Marchesseau)

Fragment din Bolile de inima si ale vaselor de sange:

"Mesele imbelsugate si confortul, adica lacomiav si lenea, ucid mai multi omeni decat cancerul, distrugandu-le acestora, putin cate putin, intregul aparat circulator. Arteritele, infarctul de miocard, tensiunea exagerata din vasele de sange si ruperea finei tubulaturi sunt vinovate de 25 din 100 de decese. Exercitiul fizic si simplitatea culinara sunt cele doua mijloace de prevenire a acestor nenorociri. In loc de a combate asistolia prin tonice, ar fi preferabil sa o facem printr-un regim alimentar restrictiv si, indata ce este posibil, prin exercitii fizice metodice."

"Reprimarea simptomelor (bolii locale) nu este decat o falsa vindecare, oricare ar fi rezultatele aparente (controlate stiintific la nivelul „efectelor”, conform metodei experimentale). Un fluviu nu poate fi oprit la gura de varsare decat daca este inundata intreaga tara; cel mai bine se poate interveni la izvorul acestuia. Aceasta reprimare oarba si sistematica este un adevarat „black-out”1 al evolutiei bolii. In profunzimea organismului, la nivelul lichidelor si a tesuturilor scaldate de acestea, totul continua. Raul de la origine continua ravagiile sale, pregatind pentru maine recidivele sale cu agravari (sau transferuri morbide) catre organele „nobile sau protejate”: nervi, maduva osoasa, glande, celule etc. Boala „centripeta” va succede bolii „centrifuge”. Deci, pe cat posibil si in numele interesului pacientului, sa respectam organul bolnav. El este un martor, sa actionam deci in plan terapeutic pentru a-l ajuta prin normalizarea marilor functii organice si favorizarea eliminarilor emonctoriale."