Tubul digestiv - P. V. Marchesseau

Erorile noastre alimentare stau la originea tuturor bolilor noastre digestive si a tuturor afectiunilor noastre.

Ori, se stie ca omul nu mananca corect, adica urmand propria anatomo-fiziologie digestiva. El se crede omnivor, adica poate manca orice si, in plus, isi asuma dreptul de a manca totul odata („ghiveci” alimentar) si de a denatura totul prin foc si chimie (escrocherie alimentara).

In mod experimental, postul autolitic si regimurile hipotoxice (ca, de exemplu, monodietele) amelioreaza toate bolile; aceasta este dovada ca raul este de origine digestiva.

Repausul digestiv si intoarcerea periodica la regimul specific uman sunt suficiente pentru prevenirea tuturor tulburarilor functionale.

Fragment din carte:

Dupa cum am observat in capitolul precedent, o boala (in medicina clasica) se defineste dupa tabloul clinic, si se recunoaste prin aceleasi observatii (diagnostic prin simptome). Apoi se cauta in arsenalul medicamentos produsul (pus la punct experimental in laborator) care trebuie sa suprime simptomele. Rezultatele sunt, in general, foarte bune, dar nu rezista in timp; subiectul recidiveaza, sau face „transferuri morbide”: afectiuni secundare. La aceasta se adauga intoxicatii provocate de remediile toxice, si o degradare lenta a aptitudinilor vitale ale bolnavului (degenerescenta).

Criticile pe care le adresam medicinei oficiale (alopate) pot fi formulate astfel:

Neglijarea totala a cauzei profunde, umorale (cauza cauzelor) in cautarea abuziva a cauzelor secundare sau eficiente (frig, microbi, oboseala, intoxicatii etc.) care, in cel mai bun caz, nu sunt decat cauze revelatoare (sau ocazionale);

Confuzia asupra naturii reale a bolii simptomatice, considerata ca un rau in sine, cand de fapt nu este decat un „epifenomen” (fenomen secundar) maturizat pe terenul supraincarcarilor umorale;

In sfarsit, terapia de doua ori neindemanatica, care reprima simptomele (efectele), care poate jena „apararea organica” (factorii de autovindecare), si care intoxica prin otravuri (remedii) din ce in ce mai agresive.

Deci, nu se face nimic pe planul profund al bolii. In cel mai rau caz, putem admite o astfel de actiune simptomatica si toxica pentru un timp foarte scurt, pentru a calma bolnavul si anturajul sau, dar nu trebuie sa uitam de medicina profunzimilor, cea de la nivelul umorilor.