Unui fiu duhovnicesc necunoscut. Marturii de intelepciune duhovniceasca - Ioan Krestiankin

De cate ori nu auzim astazi afirmatia: „Vremurile sfintilor au trecut demult. Oamenii de acum sunt extrem de neputinciosi. Unde mai sunt astazi marii giganti ai duhului, ca Sfintii Antonie si Macarie cel Mare, ori ca Sfintii Serghie de Radonej si Serafim de Sarov? Sfinti de talia lor nu mai pot sa existe in vremurile noastre!”. Dar Duhul Sfant lucreaza si naste mereu noi sfinti, la fel de unici ca si Dumnezeul Caruia i-au slujit, caci Mantuitorul Hristos, asa cum ne spune Evanghelia, „ieri si azi si in veci este acelasi” (Evr. 13, 8).

Domnul ne mangaie si nu ne lipseste nici in vremurile de acum de comuniunea cu sfintii, cu oamenii care inca din timpul vietii lor au urcat pe piscul duhovnicesc al Taborului. Cresterea lor in Duhul Sfant i-a transfigurat, iar noi, vazand asemenea persoane, nu ne dorim decat un lucru – sa stam la picioarele lor. Egumenul Savatie Rudakov, fiul duhovnicesc al Staretului Ioan Krestiankin, ctitorul si duhovnicul Pustiei Sfantul Trifon din Verhne-Ciusovsk, asezamant intemeiat de acesta cu binecuvantarea Parintelui Ioan, isi amintea emotionat:

„La una dintre intalniri, noi, eu si un preot pe care il cunosteam, stateam la picioarele Parintelui Ioan Krestiankin; cunostinta mea in partea dreapta, iar eu in partea stanga. Simteam un singur lucru in momentul acela: pace si bucurie in suflet. Nici o urma de ganduri tulburatoare, nici o ingrijorare, nici o grija legata de viitor. Acum ii inteleg pe Apostolii care voiau sa ramana acolo, pe Tabor, alaturi de Domnul. Experimentasem aceeasi stare alaturi de Parintele Ioan. Acesta a fost Taborul meu duhovnicesc”.