Tezaur. Cantecul Columnei - Editie brosata - Alexandru Mitru

In mijlocul Romei strajuieste unul din rarele monumente ale Urbei antice, pastrate in intregime pana azi. Este Columna Traiana, o coloana enorma de marmura, groasa de peste 3, 5 m si inalta de aproape 40 m, cu suprafata sculptata in relief, reprezentand, in scene sugestive, pe o banda infasurata in jurul sau, dramatica epopee de la originile neamului nostru: istoria razboaielor imparatului roman Traian cu regele dac Decebal.

La inceput, rostul monumentului nu a fost insa de a evoca acest eveniment istoric, ci numai acela de a servi ca martor de nivel al unei opere edilitare de mari proportii. Si anume, dupa cum spune inscriptia de la baza, a fost ridicat in anul113 pentru a aminiti, prin inaltimea sa, cat de mare a fost "muntele" din Quirinal si Capitoliu care a fost sapat in acel loc cu imense osteneli, pentru ca prin netezirea terenului sa se prelungeasca spatiul splendidului Forum Traiani.

Inscriptia nu face nici o aluzie la istoria figurata pe peretele Columnei, ceea ce se explica prin faptul ca ideea acestei podoabe nu i-a venit arhitectului, celebrul Apollodor din Damasc, decat mai tarziu, dupa ce constructia incepuse, ridicandu-se pana la aproape o treime din inaltimea prevazuta. Constatand ca, la proportiile monumentului, conceput ca o coloana dorica de uriase dimensiuni, n-ar fi fost de un efect estetic reusit o suprafata cilindrica alba, a carei monotonie sa fie variata doar prin seria de largi caneluri specifice ordinului respectiv, Apollodor a gasit ca neajunsul ar putea fi remediat intr-un mod mult mai fericit, inlocuindu-se aceste simple jgheaburi verticale cu o reprezentare sculpturala, pentru subiectul careia a considerat ca fiind cea mai indicata transpunerea in imagini a textului Comentariilor Daciea, scrise de insusi imparatul invingator despre campaniile sale din Carpati si de la Dunarea de Jos. In consecinta, a dispus sculptarea scenelor din aceste razboaie, succedandu-se in banda spirala, de jos in sus, de la prima trecere a Dunarii pana la cucerirea definitiva a Daciei.

Cum scenele reliefului erau foarte variate si pline de dinamism, iar figurile reproduse erau colorate (cu vopsele de apa, minerale, disparute in cursul vremii), impresia produsa asupra privitorilor de atunci, pe peretii astfel ilustrati, cu evocarea uneia dintre cele mai glorioase victorii romane, devenea deosebit de puternica. Si, cu toate ca la esential a sa semnificatie, de martor de niuel, Columna avea sa adauge curand, in 117 m, si pe aceea de mormant imperiai= in interiorul soclului sau cubic de la baza fiind depusa urna de aur cu cenusa lui Traian - cu timpul avea sa se impuna pe primul plan, ca a treia semnificatie, eclipsandu-le pe celelalte, tocmai continutul in sine al acestui decor istoric  care, in intentia initiala a arhitectului, nu avusese, dupa cum a aratat profesorul italian Giuseppe Lugli, adjunctul lui Vasile Paruan la conducerea Scolii Romane din Roma, decat rolul de podoaba, ca paliativ la un impas estetic.

Textul imperial pe care naratiunea sculptata de pe Columna il reproducea s-a pierdut demult, asa ca secole dupa secole imaginile acestei opere de arta au ramas singurele marturii ale aprigei inclestari dintre energiile celor doua valoroase popoare antice; din care avea sa se dezvolte poporul nostru, mostenitor deopotriva al virtutilor amandurora. Astfel, Columna Traiana a devenit si a ramas, mai presus de celelalte rosturi ale ei, veneratul "act de nastere" al natiunii romane.