O suta si una de poezii- Aura Christi

Sa nu te sperii

Sa nu te sperii orice s-ar intampla.

Iarba e la fel de verde ca altadata.

Cazuti pe ganduri, pegasii luminii

te rasfoiesc ca pe o carte

si intarzie, de parca si-ar fi gasit

linistea intr-o casa a nimanui.

Sa nu te sperii. Toamna da semne

din ochii nu se stie cui.

Totul se-acopera de cenusa anilor.

Cad heruvimi prea copti din cer.

Zumzaie destinul. A venit vremea.

Se sparge cercul varstei de fier.

Sa nu-ti fie teama. Sunt aici.

Te astept in miresme, vulturi, culori.

Acest drum de tara e mana mea,

calcata de tine de-atatea ori.

Repere critice – Fragment

„Ca si divinul, himerele unui subconstient anonim trebuie sa ninga in vise, pentru a deveni obiect al gandirii; sfintii trebuie sa coboare in icoane, pentru a fi obiect de cult; imaginarul elin a trebuit sa nasca legendele Marii Egee pentru a intemeia cultura unui intreg continent. Poetul nu discociaza, ci aduce nume si lucruri intr-o relatie inteligibila. Versurile structurate de antonomasia (figura care descrie in loc sa numeasca: „Dati-mi un nume pentru cel care…”) indica relatia omului cu divinitatea ca prototip al logicii prin care lucrul este atasat unei semnificatii. Nu este, asadar, o estetica a aparentelor/ vesmintelor frumoase, ci una semiotica, a iluminarii fenomenului printr-un sens profund. Fruct al unei imaginatii religioase, Orbita zeului s-a asternut in tiparele marii poezii.” /Maria-Ana Tupan

„In timp ce emit o atmosfera puternica de modernitate si de libertate, poemele Aurei Christi au in acelasi timp farmecul poeziei clasice. Intr-un lirism foarte introvertit si plin de contemplare pioasa, poeta exploreaza temele supravietuirii, suferintei, existentei proprii, destinului, libertatii, exilului, vietii si mortii, intunericului si luminii. Acestea sunt teme atemporale, teme universale, teme care cuprind lumea intreaga, umanitatea in ansamblul ei. In acest sens, putem prea bine spune ca Aura Christi nu este doar un poet roman, ci si un poet universal.” / Gao Xing, Republica Populara Chineza

„Complexitatea expresiilor lingvistice atat de dificile ale Aurei Christi, care variaza intre spirit ludic si simplitate si luneca de la registrul jucaus-latent pana la echilibrul clasic, utilizarea desavarsita a celor mai diferite mijloace stilistice – bine gandite si introduse in locul perfect – creeaza o capodopera a acestui gen de Poezie.” /Hans Dama, Germania

„Aura jongleaza abil cu imaginile fulgurante, tranzitii imposibile intre ea si lume, intr-un fel de expresionism care uneste doua planuri, cel intim si cel exterior. Atunci, peisajul animat irumpe in tabloul poetic: «Prin geam da buzna o uriasa amiaza». Acestea ar fi tonul si fondul, aura poemelor scrise de Christi, care ne vorbesc despre un peisaj dezolat si dezolant, desi viu. Unul dintre titluri pare sa rezume just aceasta clima poetica ambivalenta: Din infern, cu dragoste. Avem in fata o artista bogata in imaginatie, libera si stapana pe propria-i arta, o surprinzatoare mistica moderna pe care o salut din Madrid.” / Héctor Briosos, Spania

„Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stanca masiva, singuratica, intr-un peisaj «mioritic». Geniul inimii are originalitate si forta. Prima parte e lirica, a doua (intr-un fel) – o comedie negru-satirica, a treia – predominant epic-narativa. Prima parte este excelenta; mi-am insemnat un numar de poezii memorabile. A doua, in centrul ei mai ales, are sectiuni, pasaje extrem de interesant-placute-amuzante, in pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionanta in ansamblu, armonios-coerenta, de o sinceritate sfasietoare. In tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leaga foarte frumos intre ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leaga acest autor de Biblie, de Evanghelii?!

Aura Christi poate fi mandra de o realizare majora, cu totul originala. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a inceput sa scrie) o memorabila autobiografie in versuri. Putini l-au continuat. Am putea spune ca Aura se numara printre cei putini. […] Geniul inimii pare o gigantica roca asezata intr-o cimpie: nu seamana cu nimic.” / Virgil Nemoianu