Ostrovul Invierii. Roman in versuri - Aura Christi

„O, gandule, pamant de aer,

tu, respirare-a zeului pierdut

in diminetile cu roua, boare

adusa dinspre rasaritul, gales

scos din indoiala, somn, uitare

ori cine stie cum dintr-o fantana,

prin care ai trecut fara sa stii –

ostrov nemaivazut, nemaigustat

‘n lagunele iubirilor tarzii, iscate

dintr-un fel de-a fi distrat

din cale afara, cand e prea tarziu

sa fugi, sa speri, sa fii, sa nu mai fii

in miezul lor de foc, in care esti viu,

sunt vie, ca intr-o tornada suntem.

Nu stim de unde vin, de unde vii.

Iubesti, iubesc. Prinsi suntem

in iuresul nebun. De o tornada

supti ireversibil, spre cer alunecam

de pe o limita pe alta. Si-o stanca, din

clipa-n clipa, sta peste noi sa cada.

„Poezia Aurei Christi exploreaza «subterana dinlauntru» intr-o atmosfera plina de mister, emotie si cuvinte, precum «picteaza fulgere la asfintit». Pentru Christi, «inima stie totul», iar magia poetului, «in lumina vie, inceata», te poarta «pe aripa ei mare, stravezie» spre locul, in care «ramai ochi in ochi cu Dumnezeu». O poezie de mare forta lirica si imaginatie debordanta.”

Adam J. Sorkin (SUA)

„Iata, in cuvintele Aurei Christi, curgand abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, sa nu ne temem de retorica majusculelor, al marii Poezii.”

Nicolae Balota (Franta)

„Marea literatura se naste din pornirea de a explora necunoscutul dincolo de limitele lui perceptibile, de a-si apropia cat mai mult acea realitate suprema nesustinuta de conceptele rationale, de investigatia empirica. Unii poeti, precum Aura Christi, au un nume pentru aceasta Realitate misterioasa – Dumnezeu, pe care o reconstruiesc dupa cum le dicteaza intuitia si imaginatia, oferind propria versiune despre divinitate. Zeu inainte de a fi Dumnezeu, pentru Aura Christi Dumnezeu este confesorul caruia i se destainuie fara nicio retinere, impartasindu-i spaimele, disperarea si sperantele, cerandu-i sfatul. Dumnezeu pare sa-i raspunda si din acest dialog se naste o poezie capabila sa infrunte inteligenta secolului XXI, tot mai pragmatica, tot mai sceptica si mai saraca din punct de vedere cultural.”

Petru Iamandi (Romania)

„Eu am incercat sa exprim unitatea mistica a fiintei – tot la cincizeci de ani – atat in Geniul inimii, cat si in partea a treia a celuilalt roman in versuri, un roman-psalm – Ostrovul Invierii –, intitulata Prin ochii lui Adam, prin ochii Evei. Drumul pana la acest varf l-am parcurs ca si cum as fi escaladat un platou montan la suprafata monoton, greu accesibil, extrem de periculos, impanzit de capcane ascunse ochiului; e ca si cand inaintam printr-un abis adanc, vazut ca un infern transformat, din timp in timp, in rai; incredibil, deci, adevarat e ca nu ma mai opream din cantat, in timp ce plonjam din ce in ce mai adanc in mine insami, negasind forta de a opri cantecul azvarlit pe hartie din nevoia de a ma elibera din iuresu-i de o intensitate care ma facea sa simt cum mi se dizloca plamanii, fiinta intreaga in miezul arzand al acelui vortex, al acelei tornade de gratie. Un platou montan, asadar. Un platou-miracol. Un varf minunat. Sa-i spun Fujiyama, Acoperisul Lumii sau Varful Omul?

Cum sa multumesc pentru o asemenea experienta, care e de mirare ca nu m-a ucis si fara care eu n-as mai fi fost eu insami? Limpede e ca frumusetea e de o lacomie neverosimila, dotata cu forta de a ucide. Salvarea e o sansa revenita celor putini. Alesilor intre alesi.”

Aura Christi