Cartea lui Enoh

Cartea lui Enoh, scrisa probabil in sec. II sau I i. Hr. si descoperita in Etiopia, in 1773, este una dintre cele mai vechi marturii mistice existente si cel mai important text al corpusului pseudoepigrafic biblic. Pomenita in Zohar si in Epistola Sf. Iuda, cartea aceasta a exercitat o puternica influenta asupra ganditorilor evrei si crestini, inclusiv asupra autorilor Noului Testament. Teme familiare, precum introducerea raului in lume de catre "ingerii cazuti", epoca mesianica, Noul Ierusalim, Invierea si Judecata de Apoi sunt numai cateva dintre ele. Bogatia de detalii si simbolismul folosit de patriarhul Enoh in descrierea viziunilor sale legate de ingeri si demoni, de cerurile si iadurile din lumea de dincolo, sunt egalate doar de Apocalipsa Sf. Ioan. In ciuda caracterului sau fragmentar, Cartea lui Enoh poate fi considerata expresia clara a trairii si cunoasterii mistice din timpul Vechiului Testament, cu consecinte de netagaduit si in vremea celui Nou. - Alexandru Anghel

Cuprins:

• Literatura apocaliptica    

• Cartea lui Enoh (cap. I-XXXVI)    

• Pildele (cap. XXXVII-LXXI)  

• Cartea mersului luminatorilor ceresti (cap. LXXII-LXXXII)   

• Vedeniile din vis (cap. LXXXIII-XC)    

• Sectiunea finala a cartii (cap. XCII-CV)      

• Un adaos la Cartea lui Enoh (cap. CVIII)