Trilogia valorilor - Lucian Blaga

„Destinul creator al omului nu e un fapt circumscris de un vag finalism metafizic, ci are aspectul unei saturatii finaliste, cu structuri si accesorii precise care il reliefeaza ca atare. Toate aceste consideratii nu fac, evident, decat sa aduca o noua contributie la definitia plastica a omului ca fiinta cu totul singulara in univers. Omul, asa cum e, e o fiinta unica in lume. Si sunt unele stele care ii lumineaza numai lui – stele interzise fiarelor din pesteri si ingerilor din cer deopotriva.“ (Lucian BLAGA)

Lucian Blaga (Lancram-Sebes, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face scoala primara germana la Sebes (1902-1906) si liceul „Andrei Saguna" la Brasov (1906-1914). Debuteaza in ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm" (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmeaza cursurile Facultatii de teologie din Sibiu si Oradea (1914-1916). Studiaza filozofia si biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obtinand titlul de doctor. Revine in tara in ajunul Marii Uniri. Publica la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa drama, Zalmoxe, apare in ziarul Vointa (1920). Academia Romana ii decerneaza Premiul „Adamachi" pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in revista cernauteana Die Brücke (1922). Redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul (1922-1926). Atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938-1939). Academia Romana ii confera Marele Premiu „C. Hamangiu" pentru opera dramatica si poetica (1935). Este ales membru activ al Academiei Romane (1936). Dupa Dictatul de la Viena se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferentiaza la Facultatea de litere si filosofie (1946-1948). Cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949-1951). Bibliotecar-sef (1951-1954) si director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Este inmormantat in satul natal.

Opera nebeletristica (volume de articole, eseuri si studii), in ordinea aparitiei:

Cultura si cunostinta (1922)

Filosofia stilului (1924)

Fenomenul originar

Fetele unui veac (1925)

Daimonion (1926)

Eonul dogmatic (1931)

Cunoasterea luciferica (1933)

Censura transcendenta (1934)

Orizont si stil (1934)

Spatiul mioritic (1936)

Elogiul satului romanesc (1936)

Geneza metaforei si sensul culturii (1937)

Arta si valoare (1939);

Diferentialele divine (1940)

Despre gandirea magica (1941)

Religie si spirit (1941)

Stiinta si creatie (1942)

Despre constiinta filosofica (1947)

Aspecte antropologice (1948)

Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea (1966)

Zari si etape (1968)

Experimentul si spiritul matematic (1969)

Isvoade (1972)

Fiinta istorica (1977)