Ridicat de la pamant - Jose Saramago

Publicat pentru prima data in 1980, Ridicat de la pamint urmareste destinul mai multor generatii ale familiei Mau-Tempo (Vreme-Rea), tarani saraci, fara pamint, cum fusesera si bunicii lui Saramago – cartea este, de altfel, una dintre cele profund personale ale celebrului scriitor. Desfasurat in Alentejo, o provincie din sudul Portugaliei, romanul schiteaza viata grea dusa de tarani pe fundalul mai multor evenimente sau fenomene politice – trecerea Portugaliei la statutul de Republica, doua razboaie mondiale, un atentat la viata dictatorului Salazar –, care insa nu au nici un efect benefic asupra paturii de jos. Realitatea sumbra in care traiesc acesti oameni asupriti de mosieri ajunge sa cunoasca schimbarea abia odata cu insinuarea comunismului si a marilor lui promisiuni, niciodata implinite. Dincolo de tema pamintului si a conflictelor generate de vesnicele nedreptati sociale ori de comentariile politice, interpretari ce confera povestii o dimensiune actuala, cuceritoare in lectura romanului sint mai ales umorul lui Saramago si stilul sau bine-cunoscut.

„Vocea narativa a lui Saramago este de neconfundat: un glas matur, molcom, placut si usor de urmarit, adesea ironic sau afectuos, care curge neintrerupt, hoinarind, dar fara sa-si piarda forta, ca un riu ce cuprinde cu apele lui pamintul secatuit.” (The Guardian)

„Saramago insusi a fost ridicat de la pamint – nascut si crescut in lumea pe care o evoca –, iar cunoasterea apropiata a vietii taranilor este unul dintre multele motive pentru care romanul sau transcende orice forma de propaganda.” (The New York Times)

„Inspirat chiar din viata stramosilor lui Saramago, Ridicat de la pamint este sustinut de descrieri intense, ce pot cuprinde rastimpuri intr-o singura imagine sau pot transforma intr-un eveniment un episod istoric ca oricare altul.” (The New Yorker)

Traducere din limba portugheza si note de Simina Popa

José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.