Repede inainte, cu viteza cosmica! - Ella Mocanu

Spatiul de dincolo de Pamant este centrul de interes pentru astronomi inca din mileniul II i. Ch., cand babilonienii si mai tarziu grecii antici au formulat sisteme de gandire despre Soare, Pamant, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn.

Cercetarea cerului nu s-a oprit niciodata, continua si azi. In perioada 1600-1650 au fost identificati cativa sateliti ai planetei Jupiter si Saturn, in 1781 a fost descoperita planeta Uranus, in 1846 Neptun, in 1870 cei doi sateliti ai lui Marte, in 1930 Pluto, in 2003 planeta pitica Eris.

Modul de intelegere a mecanicii ceresti s-a schimbat in timp, Nicolas Copernic, Galileo  Galilei, Johannes Kepler si Isaac Newton sunt primii care intuiesc, respectiv confirma prin calcule si demonstratii ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, fiind o planeta ca toate celelalte.

Spatiul cosmic este definit prin conventie ca fiind la 100 km de suprafata Pamantului.

Liniei imaginare care inconjoara Pamantul la aceasta altitudine i s-a dat denumirea de linia Kármán, numele omului de stiinta, calculele caruia arata pentru prima oara ca la aceasta inaltime aerul este prea rarefiat pentru a putea sustine zborul aviatic.

In timpul si imediat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial marile puteri incep dezvoltarea rachetelor balistice in scop militar. Este scanteia care aprinde ambitia de a merge mai departe, dincolo de atmosfera, in spatiul cosmic.