Poezii - George Cosbuc

A fost un poet si traducator roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916. Poezia sa apartine patrimoniului cultural national si, desi este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbarile scolare sau populare, creatia sa iI recomanda drept un autor clasic al literaturii romane, un om cu un gust literar desavarsit si un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele scolare nici in ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasa activitate de iluminare a taranilor, e un precursor al miscarii poporaniste si un tehnician desavarsit al prozodiei, folosea o gama foarte variata de picioare metrice si de ritmuri. A tradus foarte mult din lirica straina si a adaptat prin localizare la sufletul si mediul taranesc Eneida si Odiseea si a introdus specii ale 'poeziei orientale, cum ar fi qazelul, in poezia romana. Toate aceste calitati II recomanda pentru pozitia pe care o ocupa, de autor clasic, dar mai ales simtul echilibrului si faptul ca a scos in evidenta partea solara, idilica, a sufletului taranului roman. Desi nerealizata pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se incadreaza intr-o viziune unitara, alcatuind o monografie epico-lirica a satului romanesc. Regasim in creatia sa natura romaneasca, muncile campenesti, datinile atasate marilor momente ale existentei, erotica taraneasca, revolta taranului, experienta tragica a razboiului, momente din istoria poporului roman. La Cosbuc obiectul evocarii e omul pamantului, el fiind supranumit Poetul taranimii. Cosbuc a pastrat spiritul autentic romanesc in balade si a creat o opera de sensibilitate romaneasca, sinteza de autentica si originala substanta poetica si artistica.