Pachet Cele doua Elisabete. Charles al 3-lea. Biografia Neoficiala - Dan-Silviu Boerescu

Cele doua Elisabete. Mituri istorice reanalizate despre cele mai longevive suverane britanice

Anglia si, peste patru secole, Regatul Unit au avut doua Elisabete. Cele doua suverane, probabil cei mai straluciti lideri din istoria tarii, au o multime de lucruri in comun, peste timp, de acum intr-o fabuloasa eternitate...

Elisabeta I a domnit peste 44 de ani (1558-1603). Elisabeta a II-a a stat pe tron peste 70 de ani (1952-2022). Aceste exemple de longevitate la conducerea statului nu erau anuntate cu nimic de copilaria fiecareia dintre ele. Apoi amandoua Elisabetele si-au sacrificat, practic, marile iubiri in favoarea servirii Patriei.

Cele doua Elisabete au fost intampinate cu neincredere de clasa politica exclusiv masculina si plina de prejudecati misogine la inceputul domniilor lor. Chiar daca fiecare avea 25 de ani la urcarea pe tron, ele erau considerate doar niste „copile” incapabile sa duca uriasa povara a conducerii regatului, unul care incepea deja, in fiecare caz, sa aiba probleme evidente. Incetul cu incetul insa, pozitiile politice si de reprezentare sociala ale celor doua Elisabete s-au consolidat durabil, ele devenind lideri nationali si supranationali incontestabili, personaje iubite de popor (fata de care au stiut sa se apropie inclusiv la propriu, fizic, comunicand direct cu acesta si facand periodic „bai de multime”) si respectate de intregul mapamond.

Dincolo de asta sau tocmai din acest motiv, aparent fragilele fiinte de sex feminin au dovedit fiecare incredibile aptitudini sportive. Si Elisabeta I si urmasa ei de peste patru veacuri, Elisabeta a II-a, au fost pasionate de calarie si de vanatoare, pe care le-au practicat cu o dexteritate de nebanuit. Amandoua au mers pana la ultimele consecinte, stiind sa trimita sageata ultima sau sa apese decisiv pe tragaciul pustii cu luneta pentru a-si adjudeca trofeele. Si nu doar niste trofee cinegetice...

Charles al III-lea. Biografia Neoficiala

La 73 de ani, Charles al III-lea, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, este cel mai varstnic suveran britanic in momentul propriu-zis al urcarii pe tron si, totodata, Printul Mostenitor al Coroanei Britanice care a asteptat cel mai mult ca sa preia aceasta demnitate! De aceea, inca din timpul vietii defunctei si extrem de longevivei regine, multa vreme s-au si facut tot felul de speculatii cum ca totusi, imbatranind, Charles ar putea renunta la locul sau in linia de succesiune dinastica in favoarea fiului sau cel mare, Printul William, care, la momentul disparitiei bunicii lui, avea numai 40 de ani si, in plus, avea o familie perfecta, alaturi de noua Printesa de Wales, Catherine Middleton, si de cei trei copii ai lor: George, Charlotte si Louis. Asta in conditiile in care, dupa cum bine se stie, Charles se situa la polul opus, dupa ce a divortat de mama lui William, Lady Diana, pentru a se casatori cu Camilla Parker-Bowles, o femeie, la randul ei, divortata.

 Totusi, la Londra, termenul „abdicare” este tabu inca din 1936, cand unchiul Elisabetei a II-a, Edward al VIII-lea, si-a abandonat tronul pentru a se casatori cu femeia pe care o iubea, americanca Wallis Simpson (divortata, precum, mai tarziu, Camilla…)

 Insa in Regatul Unit nu s-a intamplat asa, fiindca Charles (…sau Camilla?) a tinut cu mortis sa ajunga pe tron si sa poarte coroana regala! Pentru cat timp insa, se intreaba unii comentatori britanici sceptici? Asta mai ales dupa ce, in ultimele sale fotografii de dinaintea accederii pe tron, Charles nu parea deloc sa debordeze de sanatate…

Totusi, dincolo de orice speculatii, desi profund indurerat de pierderea mamei sale, noul Rege pare deocamdata a fi intr-o forma destul de buna si este, dupa toate probabilitatile, apt de a-si duce la indeplinire toate obligatiile constitutionale. God save the King!