Pachet 2 carti. Arta conversatiei. Dramatizare si Singuratatea unei femei - Ileana Vulpescu

1. Arta conversatiei. Dramatizare - Ileana Vulpescu

Arta conversatiei a reprezentat, nu intamplator, un succes de librarie.

Aceasta si datorita faptului ca autoarea, Ileana Vulpescu, apreciata deja prin romanul „Ramas bun”, a creat aici un personaj reprezentativ atat pentru tipul de sensibilitate al acestui, sa-i spunem „gen”, cat si in raport cu asteptarile publicului larg.

Critica literara a comentat favorabil evenimentul, circulatia romanului fiind de asemenea un fapt semnficativ.

De aici s-a nascut ideea unei dramatizari, creand astfel posibilitatea de a-l reprezenta scenic, prelungindu-i „viata”pe coordonatele artei spectacolului.

2. Singuratatea unei femei - Ileana Vulpescu

La o masa in gradina unui restaurant.

Alexandru (figura de pensionar care a fost cineva la viata lui - sigur pe sine, usor apatic. O priveste pe Sanziana cu un licar de lumina, dar si de invidie. A terminat de mancat si isi toarna vin intr-un pahar. Sanziana are in fata o cafea). Chiar nu vrei sa mananci nimic?

Sanziana: Nu, multumesc.

Alexandru: Poate o picatura din vinul asta: e-o „Feteasca regala“ excelenta.

Sanziana: Nu de mancare si de bautura-mi arde mie acum.

Alexandru: Iti mai aduci aminte prima noastra iesire la restaurant? Era intr-o vara, la fostul Vasile Roaita... Aveai... Oare ce varsta aveai?

Sanziana: Nouasprezece ani.

Alexandru: Exact... Tin minte c-am comandat icre negre si sampanie. Doamne... cum trece vremea... Sa stii ca nu te-ai schimbat prea mult... Se pare ca timpul si timpurile, cum iti placea sa spui, nu te-au afectat cine stie cat! Ai vreun secret al conservarii?

Sanziana (a paguba, ironic): Caracterul!

Alexandru: A, dupa cate vad, ma-ntampini de pe pozitii de forta!

Sanziana (stapanindu-se cu greu): Ca mi-ai facut praf tineretea...

Alexandru: Totul se face praf, doamna.

Sanziana: Ca mi-ai umilit existenta, timp de zece ani cat a durat casnicia noastra, aproape c-am inteles; ca m-ai lasat sa numar francul, cand tu castigai nu gluma, ca m-ai lasat cu un copil, bineinteles.

Dar sa vrei, si se pare c-ai reusit, sa-mi furi si copilul, asta intrece orice masura si e peste puterea mea de-ntelegere. Te rog sa-mi lasi fata-n pace! De ce trebuie sa profiti mereu de cate-o conjunctura cand sociala, cand familiala?!