Nopti albe - Feodor Dostoievski

Azi a fost o zi mohorata, ploioasa, fara nicio licarire de soare, ca batranetea dinaintea mea. Sunt apasat de ganduri atat de ciudate, de senzatii atat de sumbre; intrebari inca atat de obscure pentru mine se inghesuie in creierul meu si se pare ca nu am nici puterea, nici vointa de a le rezolva. Nu e treaba mea sa rezolv toate astea!

Astazi nu ne vom intalni. Ieri, cand ne-am luat ramas bun, norii au inceput sa se adune pe cer si s-a ridicat o ceata. I-am spus ca maine va fi o zi urata; ea nu mi-a raspuns, nu voia sa vorbeasca impotriva dorintelor ei; pentru ea ziua aceea era luminoasa si senina, nici un nor nu trebuia sa-i intunece fericirea.