Lecturi din mers - Ion Pop

Am intitulat acest volum Lecturi din mers, fiindca majoritatea textelor care-l compun sunt cronici literare, rasfrangeri, asadar, cumva fugitive a ceea ce a propus in ultimii cativa ani vitrina cu carti noi, din care am retinut, din fluxul continuu al aparitiilor editoriale, scrieri ce mi s-au parut demne de interes, in primul rand ca valoare estetica, dar si ca situare semnificativa in viata imediata a scrisului romanesc. El continua impresiile inregistrate in cele doua culegeri precedente de Carti la alegere (Editura Tracus Arte, 2020, 2023), care acopereau o activitate de „grefier in tinda unei magistraturi”, cum zicea candva, modest, Perpessicius, desfasurata pe parcursul a doua decenii de comentator, care a scris mai ales altceva decat critica foiletonistica, dar care a incercat sa fie cat de cat la curent si cu ceea ce se petrecea in imediata sa apropiere, simtind nevoia sa si dea seama din cand in cand despre cele citite. Ritmul iesirii in librarii a acestor carti noi l-a intrecut, evident, cu mult pe cel al insemnarilor despre ele, tiparite in cateva reviste cu aparitie lunara sau si mai rara, iar notele cu pricina n-au putut sa fie, prin definitie, altceva decat niste ecouri pe spatii mici. Intr-o vreme cand astfel de dari de seama se raresc tot mai mult, concurate de mai ambitioase proiecte academice ale unor critici tineri de reala inzestrare si, pe de alta parte, de prezentarile cu caracter mai degraba publicitar ale noutatilor editoriale, mi s-a parut ca traditionala „cronica literara” scrisa de „critica specializata”, „de intampinare”, mai exigenta in principiu, nu se cade sa lipseasca din spatiul literar ca parte a unui dialog cu cartile din vecinatate, scrise de autori din toate generatiile. Prin urmare, propun aici doar niste lecturi fragmentare, ca intr-o carte de acum vreo patru decenii, fara pretentii de judecati definitive, de canonic/canonizator, insufletite totusi de nazuinta sincera de a descoperi si numi calitati (si defecte) in ceea ce se publica intr-un context socio-cultural complex, cu reliefuri valorice inegale si aflat mereu intr-un soi de stare de asediu din partea prea numerosilor veleitari. Poate ca, fie si facute „din mers”, acestor lecturi nu le vor fi scapat macar cateva dintre trasaturile demne de retinut ale unor opere scrise sub ochii nostri. Pentru a evita orice discriminare – cuvant dubios in vocabularul zilelor noastre – am incredintat hazardului alfabetic ordinea intrarii autorilor la examenul critic. (Ion Pop)

     Ion POP (n. 1 iulie 1941, Miresu Mare, jud. Maramures) este poet, critic literar, traducator. A fost profesor la Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai, din Cluj-Napoca (1964-2007). A condus, ca redactor-sef si director, revista studenteasca de cultura Echinox (1969-1983). A lucrat ca asistent asociat la Universitatea Sorbonne Nouvelle-Paris III (1973-1976), iar intre anii 1990-1993 a activat ca director al Centrului Cultural Roman din capitala Frantei. Este membru titular al Academiei Romane. Distins cu Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania, in anii 1973, 1979, 1985, 2001. Alte distinctii: Premiul Academiei Romane (1985); Premiul National al Uniunii Scriitorilor din Romania (2012); Premiul National „Titu Maiorescu” (2020); Premiul National „Garabet Ibraileanu” pentru critica (2023); Premiul National pentru poezie „Mihai Eminescu” (2023).