La noi dacii se lupta si astazi cu romanii. Portret de tara - Luminita Marcu

„Nu e de ajuns sa te indignezi. Nu e de ajuns sa vrei sa spui lucrurilor pe nume. Trebuie sa poti face rost de cuvintele indignarii, sa gasesti cuvintele adevarului aruncat in fata.

Eseurile din acest «portret de tara» nu sunt exercitii de stil, ci sunt manie stilizata, o demonstratie de cum poate fi manata imprecatia in tarcul cuvintelor. De cum poate fi manuita limba la care visa Cioran, ale carei cuvinte, «ca niste pumni, ar zdrobi falcile». Rafuiala autoarei cu istoria noastra incepe de la anul 2012 incoace. Cuvintele de erinie infuriata si ranita din iubire de tara ale Luminitei Marcu «zdrobesc falcile» lichelelor de toate culorile si mai ales, mai ales, ale confratilor care, prostituandu-si cuvintele, au ajuns sa slujeasca toate abjectiile politice ale septenalului romanesc 2012–2019.

Se va cai vreunul dintre ei citind aceste pagini? Sigur, nu. Dar important este ca, in lumea noastra in care realitatea incape tot mai greu in cuvinte, se ridica o voce noua, raspicata si limpede. Frumoasa ca aria Donnei Anna din Don Giovanni, in care tipatul de indignare se transforma in muzica.“ – GABRIEL LIICEANU

LUMINITA MARCU (n. 1977) este profesoara de literatura si limba romana in cadrul Facultatii de Limbi, Literaturi si Civilizatii Romanice a Universitatii din Salamanca, Spania. Si-a inceput cariera academica la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti in 2001, a fost director adjunct al Institutului Cultural Roman de la Madrid intre 2010 si 2014. A publicat un studiu despre presa culturala din timpul regimului comunist (O revista culturala in totalitarism. Gazeta literara 1954–1968, 2014, la origine teza de doctorat) si o carte de eseuri si jurnal, un hibrid literar, Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol, in 2006.