Istoria insulei - Evgheni Vodolazkin

Traducere si note de Adriana Liciu

O insula care nu exista pe harta, dar a carei existenta nu e umbrita de nici o urma de indoiala. N-o gasim in manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscuta. In acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se impleteste cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul si ironia blanda.  Printi drepti si luminosi convietuiesc in mod firesc cu presedinti, cronicari si proroci, cu un stapan al albinelor si un motan vorbitor. Conform unei prorociri stravechi, Insula e amenintata de mari incercari. Va reusi oare sa supravietuiasca, atunci cand pamantul va incepe sa se cutremure sub picioarele locuitorilor ei?

„In timp ce lucram la romanul Laur, am fost vraci, «om al lui Dumnezeu», pelerin si calugar. Acum, un deceniu mai tarziu, m-am incumetat sa devin cronicar – si am simtit cat de mare e povara celor care consemneaza faptele trecatoare. Istoria e unul dintre numele experientei. In cele din urma, din viata ramane numai istoria. Romanul e dedicat, fireste, doar unei bucati de uscat, dar, asemenea unei picaturi de apa, oglindeste mult mai mult.“ — EVGHENI VODOLAZKIN

„Romanul e o meditatie adanca despre timp si despre sensul istoriei. Despre faptul ca nu intotdeauna cuvantul scris are forta si sens. Despre cum timpurile influenteaza soarta omului. Despre cum imperiile se nasc si pier, dar dragostea adevarata nu e nicidecum vremelnica. Despre faptul ca relatiile dintre oameni au ramas si astazi exact la fel cum erau cu secole in urma.“ — labirint. ru