Fragmentele stoicilor vechi. Volumul I. Zenon si discipolii lui Zenon - Hans von Arnim

Studiu introductiv: Filotheia Bogoiu

Traducere: Filotheia Bogoiu, Cristian Bejan

„Publicand prezenta editie bilingva ne propunem sa facem accesibil cercetatorilor filozofiei antice, studentilor si publicului roman interesat de filozofie unul dintre cele mai valoroase instrumente de studiu al patrimoniului gandirii grecesti — lucrarea

Stoicorum Veterum Fragmenta

(1903—), tradusa acum pentru prima oara in limba romana, prin care eminentul profesor si filolog clasic german Hans von Arnim a realizat, pentru reconstituirea operelor pierdute ale stoicismului vechi, ceea ce contemporanul sau Hermann Diels realizase pentru inceputurile filozofiei grecesti prin celebrul sau volum Fragmentele presocraticilor. La mai bine de un secol de la aparitie, aceasta culegere isi pastreaza relevanta si actualitatea, iar perspicacitatea, spiritul critic si precizia neegalata ale lui Arnim dau o impresionanta marturie despre nivelul filologiei clasice germane aflate la apogeul infloririi sale.“ (Filotheia BOGOIU si Cristian BEJAN)

„In lucrarea de faþã am incercat sa schitez un tablou pe cat am putut de precis si complet al filozofiei lui Chrysippos, iar lui Zenon si Cleanthes le-am atribuit doar cele cuprinse in sursele care-i citeaza nominal. Tot ceea ce mi-am propus a fost sa asez fundamentele pe care sa se sprijine cercetarile ulterioare, caci am alcatuit aceastã culegere de fragmente pentru a inlesni accesul la substanta propriu-zisa a traditiei stoice.“ (Hans von ARNIM)

„Daca ne educam sa devenim indiferenti fata de lucrurile care nu depind de noi si daca izbutim sa le suportam fara sa ne intristam ori sa ne bucuram, ce ne mai ramane de facut, de indurat, avand in vedere ca aproape tot ce se intampla este independent de vointa noastra? Stoicii au dreptate in teorie. In practica, totul ii contrazice. De dimineata pana seara, nu facem decat sa luam pozitie pentru sau contra lucrurilor pe care nu le putem inrauri. Asta e «viata» — o tentativa nebuneasca de a ne depasi neputinta.“ (Emil CIORAN)

HANS VON ARNIM (1859–1931), eminent profesor si filolog clasic german. A studiat filologia clasica la Universitatea din Greifswald si tot aici a obtinut doctoratul, cu teza De prologorum Euripideorum arte et interpretatione (1882). Intre 1881 si 1888 a predat la gimnazii din Elberfeld si Bonn. In 1886 a primit un post la Universitatea din Halle, iar in 1893 a devenit profesor titular la Universitatea din Rostock. A preluat in 1900 catedra de filologie greaca a Universitatii din Viena, la conducerea careia i-a urmat lui Theodor Gomperz. S-a mutat in 1914 la proaspat infiintata Universitate din Frankfurt, apoi s-a intors, in 1921, la Viena, unde s-a stins din viata.

Scrieri: Stoicorum Veterum Fragmenta, (Fragmentele stoicilor vechi, 4 volume, 1903–1924); Sprachliche Forschungen zur Chronologie der Platonischen Dialoge (1912); Platos Jugenddialoge und die Entstehungszeit des Phaidros (1914); Xenophons Memorabilien und Apologie des Sokrates (1923); Die drei aristotelischen Ethiken (1924); Zur Entstehungsgeschichte der aristotelischen Politik (1924); Die Entstehung der Gotteslehre des Aristoteles (1931); Zwölf Tragödien des Euripides (1931) s. a.