Farul sufletelor - Aries A. Almada

In marea trecere, lumea si-a configurat continuu devenirea – lucrurile si-au schimbat sensul, iar oamenii si l-au apropriat. Obiectele au devenit simboluri, experientele s-au transformat in amintiri, iar functionalitatea a fost neincetat reinventata. In fond, aceasta metamorfozare e surprinsa si in paginile cartii „Farul sufletelor”, scrisa de Aries A. Almada si ilustrata de Zuzanna Celej.

De ziua lui, la implinirea varstei de 9 ani, Leo a primit cadou un far – nu unul de jucarie sau in miniatura, ci un far adevarat, vechi si decolorat. Bunicul a fost cel care i l-a daruit si tot el i-a explicat, urcand impreuna pe drumul de la malul marii, ce utilitate avea acesta: in vremurile de demult, farul calauzea barcile spre tarm, ajutandu-le sa nu se izbeasca de stanci. Dar rolul sau devenisealtul astazi…

Mai apoi, ajunsi in turnul luminator de pe coasta marii, bunicul a inceput sa se comporte tare ciudat: a proiectat silueta unei pasari peste norii de pe cer, a stins si a aprins ritmic lumina farului, a plasmuit un film de aventura cu pirati care se indragostesc de sirene, folosindu-se de planse transparente cu desene colorate. Cuprins de entuziasmul bunicului, Leo asista la derularea unui obicei fascinant si totodata tainic. De ce facea bunicul toate acestea si de ce-l aduse si pe el sa-i fie martor?

Raspunsul ne este revelat de cuvintele batranului, dar si de profunzimea gestului sau propagat prin lumina farului. Astfel, din explicarea intregului ritual desfasurat odata cu lasarea noptii transpare o mutatie semantica – farul calauzitor al barcilor devine acum calauzitor al sufletelor. Mizand pe o naratiune inchegata in jurul ideii de speranta si alinare, bunicul creeaza simboluri, folosind imaginea randunicii, codul Morse sau filmul proiectat. Si, desi au destinatari diferiti, mesajeleau scopul de a ajuta oamenii sa supravietuiasca apasarii noptii, pentru a gasi drumul de la intuneric la lumina. Vechiul si decoloratul far este inzestrat cu o functie noua – aceea de a salva sufletele celor care-i vad licarirea. Iar rolul de a ajuta persoanele ratacite ii va reveni de-acum lui Leo. Scotandu-si sapca de marinar si asezand-o pe capul nepotului, bunicul isi preda in mod simbolic meseria si responsabilitatea. Si acesta se va ingriji de acum sa ghideze sufletele celor aflati in suferinta, in intuneric.

Zugravite in culori de acuarela, si ilustratiile reflecta aceeasi blandete recognoscibila in mesajul textual. Iar cromatica in tonuri de gri si marocontureaza un univers in care lumina farului este evidentiata pentru a sugera inca o data valori ca speranta, indrumarea sau alinarea.