Digitatia la vioara - I. M. Iampolski

Una din conditiile principale ale executiei artistice la vioara o constituie folosirea digitatiei rationale - modul cel mai indicat de a dispune si de a alterna degetele pe tastiera - care permite violonistului sa interpreteze o piesa, muzicala cu siguranta si cu eforturi cat mai mici.

Alegerea digitatiei, fiind o latura, importanta a artei violonistului, supunandu-se cerintelor de frazare, de dinamica si de ritm, reprezinta o activitate creatoare, legata de gandirea muzicala a interpretului, de felul cum intelege acesta sa dezvaluie continutul de idei si emotional Importanta digitatiei este conditionata, de legatura ei interioara cu diferitele laturi ale artei de a canta la vioara. Fiind totodata, si un mod individual de executie artistica, procedeele rationale ale digitatiei imbogatesc latura expresiva a interpretarii la vioara, permit o mai deplina evidentiere a posibilitatilor coloristice ale instrumentului, usureaza rezolvarea dificultatilor.

Folosirea unei digitatii rationale dezvolta, de asemenea, usurinta de orientare pe tastiera, contribuie la puritatea intonatiei, la insusirea fireasca a piesei muzicale (repeziciunea de cuprindere a acesteia in intregime si in detalii), ajuta memoria muzicala a interpretului, usureaza prima citire.

De aici decurge pentru violonist necesitatea de a cunoaste bazele digitatiei, de a studia in mod aprofundat acele variate tehnice si de expresivitate pe care i le ofera insusirea acestora.