Cinci ani in Irakul lui Saddam Hussein - Emil Sirbulescu

Cu fotografii din arhiva autorului

In Irak, Iran, Siria sau Libia, santierele deschise de intreprinderile Romaniei socialiste aduceau sute de milioane de dolari la bugetul de stat. Era valuta cu care se platea datoria externa contractata de Ceausescu pentru a construi in tara o industrie grea falimentara.

In pofida conditiilor de munca si de trai dificile, in pofida supravegherii stricte a „organelor“, al caror brat lung ajungea la mii de kilometri, in pofida riscurilor dintr-o regiune zguduita de conflicte armate, era o sansa de mai bine pentru zeci de mii de muncitori si de specialisti romani: pe langa lipsurile de acasa, viata in tarile Lumii a Treia parea de-a dreptul prospera.

Este unul dintre aspectele Epocii de Aur prea putin cunoscute si atunci, si astazi. Dincolo de fascinatia culturala a Orientului antic sau contemporan, relatarea profesorului Emil Sirbulescu surprinde cu finete si mentalitatile romanilor sau ale arabilor, si jocurile de putere dintr-o mare intreprindere socialista, si relatiile dintre autoritatile romane si cele ale unui Irak aflat in plin razboi. Unica in peisajul memorialisticii de la noi, este o marturie cu atat mai pretioasa.

„Emil Sirbulescu povesteste cu talent si umor despre experienta traita in anii ’80 ca traducator, alaturi de alti romani, pe un santier din Irak. Fascinatia desertului si a lumii orientale, cu relicvele ei asiriene, romane si persane, se suprapune peste dictatura lui Saddam si peste lungul razboi irakiano–iranian. Autorul traieste simultan sub doua regimuri dictatoriale, cel de pe santier, care reproduce in mic regimul Ceausescu, si cel din afara coloniei de romani, cu regulile si fanteziile dictatorului arab. Amanuntele pe care le aduce acest volum de memorii sunt pretioase pentru istoria inca incompleta a relatiilor de subordonare din perioada comunista, a comportamentului elitei tehnice in fata ordinelor politice, a felului in care puteau fi cumparate micile favoruri ale sefilor si a mitei omniprezente.“ — SABINA FATI