Brauner. Pictorul clarvazator - Valentina Iancu

„Lumea spiritelor pe care a vazut-o era una a animalelor fantastice, plina de simboluri cosmogonice si sugestii ancestrale. Era chemarea spre traducere a necunoscutului prin pictura pe care o simtea de ceva timp. Mai mult ca niciodata, a inteles ca menirea lui de pictor depaseste reprezentarea realitatii. A recunoscut chemarea, contactul cu alte lumi. S-a intalnit parca cu un alt Victor Brauner, un Victor infinit, victorios, iluminator. S-a intalnit cu sine, o parte ascunsa a sinelui. Sinele vrajitor, sinele scrib, sinele care decodifica mistere. Sinele medium, permanent legat de lumea spiritelor.”

Victor BRAUNER (15 iunie 1903, Piatra Neamt – 12 martie 1966, Paris) a fost al treilea copil dintre cei sase ai lui Deborah si Herman Brauner, o familie moderna de evrei din Piatra Neamt. Copilaria si adolescenta si le-a petrecut intre Piatra Neamt, Hamburg, Braila, Viena, Falticeni si Bucuresti. A urmat cursurile Scolii de Belle-Arte din Bucuresti, la care a renuntat ulterior in favoarea unei formari autodidacte, libere, in inima experimentului avangardist. Pornind de la interesele constructiviste din primii ani de creatie, a experimentat apoi in directia cautarilor interioare suprarealiste. S-a regasit in suprarealism si a devenit un nume de referinta al grupului international. A deschis prima expozitie personala in 1924, in tandem cu lansarea publicatiei avangardiste 75HP, numar unic tiparit in conditii grafice exceptionale. Stabilit in Franta in 1930, l-a cunoscut pe Brancusi, care l-a initiat in arta fotografica. In decembrie 1934, a deschis prima expozitie personala la Paris, coordonata de André Breton. Ulterior, artistul a devenit o figura cunoscuta si recunoscuta a grupurilor de avangarda din Bucuresti si Paris, cu o ampla activitate expozitionala. Dupa perioada suprarealista, si-a indreptat atentia spre pictura simbolica, proprie, figurativa, de sorginte primitiva, mistica. Marcat de angoase existentiale si de o depresie profunda, s-a izolat treptat in propria arta. Lucrarile sale sunt prezente in majoritatea marilor muzee ale lumii. Cea mai ampla colectie de lucrari si documente se afla in prezent la Muzeul de Arta Moderna – Centrul Georges Pompidou.

Valentina IANCU (n. 1985) are studii de istoria artei si teoria imaginii. Practica sa este hibrida, bazata pe cercetare, impartita intre activitati editoriale, educationale, curatoriale sau de management si orientata spre solidaritate, activism si arta politica. Dupa aproape un deceniu de activitate in cadrul Muzeului National de Arta al Romaniei, unde s-a ocupat de ingrijirea patrimoniului de arta romaneasca moderna si a semnat o serie de expozitii de anvergura, lucreaza acum independent, intre Bucuresti si Berlin. Publica frecvent studii de istoria artei in reviste din tara si din strainatate, iar din 2011 scrie pentru Revista Arta.