Alunga raul din tine. Seria Invata sa te ierti - Luule Viilma

Luule Viilma ne propune, pe baza propriei experiente de medic practician, sa invatam sa ne dezvoltam spiritual, ceea ce ne va ajuta nu numai sa ne vindecam de o boala concreta, dar si sa ne restabilim echilibrul sufletesc si sa ne recapatam linistea interioara.

Este o carte despre posibilitatile nelimitate de a ierta si despre neingradirea iubirii, despre puritatea sufleteasca, lumina sufleteasca, caldura sufleteasca si binecuvantarea sufleteasca.

Toata negativitatea care se afla in om, si pe care el n-a stiut s-o elibereze cu inteligenta - cu ajutorul iertarii, este o lectie de viata care a ramas neinvatata. Prin urmare, ea va trebui invatata prin suferinte. Pentru aceasta, trebuie sa apara persoana sau situatia care sa-i provoace suferinte.

-           Iertarea este insotita de constientizare.

Constientizarea inseamna intelepciune.

-           Omul ramane un ignorant atata timp cat vede cauza raului in altii.

Care este menirea barbatului in natura si in familie? Care este menirea femeii?

Menirea barbatului este miscarea, sa mearga inainte, doar sa mearga si sa nu se opreasca niciodata, pentru ca cel care se opreste in fata obstacolelor, va disparea. Daca barbatul merge, pentru mersul lui inainte natura l-a inzestrat cu barbatie si, fara sa i se comande si fara a fi constrans, el face tot ce este barbatesc.

Barbatia inseamna:

– sa gandeasca;

– sa organizeze viata economica,

– sa conceapa copii.

Barbatul trebuie sa fie precum catargul cel mai inalt dupa care se aliniaza celelalte. Catargul nu vorbeste, dar el serveste ca etalon. Fara catarg nu exista corabie si in marea larga a vietii nu poti iesi cu barca.

Barbatul este spiritul copiilor sai. Spiritul este forta motrice. Datoria barbatului este sa mearga inainte.

Barbatul este capabil sa mearga inainte atunci cand exista forta pentru asta – forta vointei.

De unde se ia aceasta forta?

Se ia din inima femeii.

Sa intelegeti cum trebuie! Este vorba despre iubirea sufleteasca, numita iubirea de aproape. Aceasta este iubirea desavarsita dintre oameni, iubire cu care suntem din ce in ce mai economi si de care ne privam din ce in ce mai mult.

Menirea femeii este sa-si iubeasca sotul.

Sotul inainte de toate. Nimeni nu trebuie sa fie mai presus decat sotul, nici chiar copilul. In imparatia lui Dumnezeu actioneaza legi ferme care nu trebuie si nu pot sa fie schimbate. Sotul nu este mai important decat copilul, dar el este primul care trebuie iubit de catre sotie. Daca ea crede altfel, va fi nevoita sa sufere si isi va condamna la suferinta si propriii copii.

In sufletul ei, prin iubire, femeia trebuie sa-si sustina in permanenta si total sotul. Chiar in momentele cele mai critice ea este capabila sa dezmierde in suflet chipul sotului si sa il sprijine. Si daca ea insasi va avea nevoie de ajutor, sprijinul sotului nu va intarzia sa apara. Ma poate contrazice doar cine nu stie acest lucru, fie pentru ca nici nu i-a trecut prin minte, fie ca n-a avut ocazia sa simta forta atotbiruitoare a iubirii. Atunci cand sotia isi iubeste sotul, prin iubirea ei, ea il alimenteaza cu forta vointei. Spatele barbatului este simbolul acestei forte.

Doamnelor! Uitati-va cu atentie la spatele sotului dumneavoastra si urmariti-va sentimentele.

Daca spatele lui este drept, puternic, frumos si excitant, asta se datoreaza iubirii dumneavoastra. Daca spatele este adus, slab si bolnav, asta inseamna ca sotia nu-l iubeste indeajuns. Mangaiati aceasta spinare, spalati-o si cereti-i iertare pentru suferinta pe care i-ati pricinuit-o. Iubiti-o!

O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa-si cheltuiasca fortele pentru a face o munca de barbat.

O femeie care isi iubeste sotul, vede lumea in culorile adevarate si nu in tonuri sterse, asa cum ne-am obisnuit.

O femeie care isi iubeste sotul, nu va fi niciodata nevoita sa indure privatiuni, ea primeste tot ce isi doreste.

Femeia care iubeste are o calitate speciala – nu are nevoie de lucruri inutile. Ea este posesoarea celei mai marete comori din lume – iubirea.

Femeia care isi iubeste sotul, se uneste cu el intr-un tot de nedesfacut. Ati auzit probabil de cupluri in care, la cateva zile sau saptamani de la moartea sotiei, sotul paraseste si el aceasta lume. Aceasta femeie si-a iubit sotul pana la uitare de sine. Acest barbat n-a avut niciodata nevoie sa-si traga forta din alta parte. Cand izvorul iubirii a secat, omul a murit de sete.

Daca femeia isi iubeste sotul, unitatea lor desavarsita va atrage ceva asemanator – doar perfectiunea. Adica au copii perfecti si sanatosi, o viata sanatoasa si perfecta. Perfectiunea, dupa cum se stie, nu inseamna numai lucruri bune, ci un echilibru in continua miscare si perfectionare a binelui si a raului.