Adrenalina - Zlatan Ibrahimovic, Luigi Garlando

Ce reprezinta lovitura din foarfeca pentru jucatorul caruia i se atribuie cea mai frumoasa si mai interesanta lovitura din istoria fotbalului? Care este astazi valoarea unui gol pentru jucatorul care isi aniverseaza 40 de ani de viata, in plina activitate? Si ce inseamna pentru el driblingul sau pasele?

Zlatan Ibrahimovic nu mai are nevoie sa-si demonstreze forta cu care este inzestrat sau sa ne reaminteasca de marile succese sportive care l-au facut un campion unic in lume, asa ca decide sa se dezbrace de secrete, de frici si de prejudecati intr-un mod sincer si deschis, dezvaluindu-ne faptul ca un zeu al mingii este in plina transformare, infruntand anii care vor veni, fara ipocrizie, cu maturitate si o nesiguranta fata de care va invata sa aiba ingaduinta.

Aflat intr-o permanenta armonie intre adrenalina si echilibru, ni se destainuie intr-o naratiune presarata de confidente si povesti, in care pana si frica isi gaseste un loc in inima campionului, laolalta cu blandetea si fragilitatea, sentimente completate de puterea, vointa si curajul care l-au adus pe baietelul din Rosengard pe culmile gloriei, de unde vorbeste acum despre antrenori si lovituri de departajare, vestiare, adversari si minge, precum si despre fericire, prietenie si iubire.

Zlatan Ibrahimovic:

„Cand sunt pe teren, sentimentul de iubire imi da o energie impresionanta. Dar si ura imi transmite multe. Cand ma enervez, trec la alt nivel: sunt mai atent, mai concentrat, mai puternic, mai dornic sa demonstrez ceva. Cand ma simt detestat, devin mai bun. De aceea meciuri precum derbyurile imi dau o energie colosala si ma incarca cu o adrenalina speciala, care ma duce la un nivel superior. Acum insa am mult mai mult control decat in tinerete. Asta si deoarece copiii mi-au oferit linistea si ritmul de viata pe care inainte nu le aveam. Inainte sa se nasca primul meu baiat, aduceam fotbalul acasa, laolalta cu toata furia mea. Apoi lucrurile s-au schimbat. Ma duceam acasa, ma uitam la copii si lasam totul in urma. Ei bine, copiii sunt cei care mi-au rasturnat perspectiva asupra vietii. Dupa ce au aparut in viata mea, fotbalul a incetat brusc sa fie cel mai important lucru. De-acum tot ce conta era ca ei sa fie bine.”

„Cartea asta nu este evanghelia vreunui zeu, ci jurnalul unui barbat de 40 de ani care face pace cu trecutul sau, privind viitorul in ochi, ca pe un nou adversar care trebuie infruntat.”