„Am scris un monolog liric despre viață și putere, despre dezămăgire, despre empatie și așteptări bazate pe pattern-ul din familie. În curentul abundent dezbat problema ghosting-ului. Mult vibe și multă energie. Repetițiile dau trucajul de inventar al situațiilor anume, care mi-au deșertificat sinele. Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv înseamnă dreptul tău și al meu și al ei, dreptul nostru de a ne desprinde de toxic și de a ne redobândi autonomia propriului corp. mai mult un moft, mai mult pentru mine decât pentru lume de data asta, mai mult eu așa cum sunt în mod natural dincolo de aparențe. Să reușesc să refac liric harta drumurilor budapestene, drumuri pe care le-am străbătut, să reușesc să pun totul cap la cap să creez o poveste foarte intimă, a fost o provocare care s-a lăsat cu o fuziune internațională. Pot fi acuzată de naivitate și patetism, sinceritate excesivă și biografism nelimitat, dar nu pot fi acuzată de lipsă de tact, ritm și sensibilitate. Mi-am plătit și de data asta tributul cu forța limbajului țării din care provin. Îi doresc fiecărei femei părăsite să se valorifice vorbind întemeiat despre experiențele ei și fiecărui bărbat părăsit, să-și exprime sentimentele fără teama că sentimentele lui l-ar delimita de masculinitate.” (Gabriela Feceoru)
Alte titluri pentru GabrielaFeceoru (autor):
Rezist! Poezia (2017)
,
Vax (2022)
,
Singuraticele (2023)
,
