VIXON

,, Ma numesc Kira Xenovon si locuiesc pe planeta Vixon, la ani lumina departare de casa voastra, Terra. Daca citesti asta acum, inseamna ca esti Alesul. Felicitari! Ma bucur enorm pentru tine, dar, in acelasi timp, sunt si ingrijorata de lucrurile pe care va trebui sa le faci, care vor deveni primejdioase cateodata. Va trebui sa descoperi, dar, tot ce trebuie sa faci, draga Ales, este scris la sfarsitul Journalului Traveler, cu litere magice, ce nu pot fi descifrate decat la terminarea lui. Ma intreb, oare esti la feminin sau la masculin? Oare cum iti e infatisarea? Multe intrebari, dar nimic despre acest journal misterios, pe care il ai in membrele tale acum. Povestea aventuroasa a acestui caiet neinsemnat pentru tine, momentan, incepe acum cateva dies."

CUPRINS:

 Unu–„Pana la urma, ce putea sa se afle in subsolul bunicii?”      7

 Doi–„Poate incercam sa gasesc ajutor in stele…”       13

 Trei–„Simteam, intr-un fel, ca ma apasa ceva pe umeri, o greutate invizibila: secretul Journalului Traveler”       20

 Patru–„Nu era o povara, ci, mai degraba, o descoperire ce ma determina pe mine sa aflu”       23

 Cinci–„Multe lucruri ne inconjoara, dar nu le vedem”       32

 Sase–„Incaperea aceea devenise un templu, in care, la deschiderea ecranului, un intreg univers se ingramadea inea”      40

 Sapte -„Cele mai importante dies din viata noastra sunt cea in care ne-am nascut si cea in care am aflat de ce”       57

 Opt -„Cateodata regresul are si un progres”       70

Noua -„Daca eu as fi gandit la scara universului, la asteptarile infinitului, creierul s-ar fi ridicat la inaltimea perceperii infinite si as fi zarit tot ce era imposibil pentru ochi”       94

Zece -„Lucrurile au fost facute pentru a fi folosite. Creaturile sunt facute pentru a fi iubite. Haosul din univers este datorat faptului ca noi am uitat sa iubim creaturile; in schimb, le folosim”       111

Unsprezece -„Eram doar o disperata dupa fericire, in marele si intunecatul univers?”       132

Doisprezece -„Ea devenise noua mea speranta”       142

Treisprezece -„Unele lucruri sunt fascinante pentru ca nu le intelegi pe deplin”       177

Paisprezece -„Oare prin cate trebuie sa trecem ca inima sa nu o mai ia razna? Oare cat mai trebuie sa induram si sa plangem ca sufletul nostru sa fie… mai rezistent?”       203

Cinsprezece -„Vom plati vreodata pentru faptul ca ne luam libertatea de a interveni in ordinea lucrurilor?”       227

Saisprezece -„Era genul de privire in care te pierdeai si cred ca asta am si facut”       242

 Indicatii de folosire      254

 Glosar de specii      255

Sensibilitate lingvistica

Intr-o epoca in care tinerii dovedesc o placere absoluta in a masacra limba romana pe Internet, dar si in conversatiile uzuale, Carina Vadavoiu se remarca prin sensibilitate lingvistica si printr-un acut„simt al limbii”. Surprinzatoare este optiunea Carinei pentru proza, cand majoritatea celor aflati la varsta adolescentei, la fel ca ea, aleg sa scrie poezie, cu toate ca aceasta presupune o mult mai mare putere de esentializare. Acest fapt demonstreaza capacitatea Carinei de a-si evalua in mod constient abilitatile, dar si curajul de a-si exprima optiunile si opiniile. Pe Carina am cunoscut-o de curand, in calitate de profesor de Limba si literatura romana, dar numele ei imi era familiar, caci, in anii precedenti, a reprezentat scoala in competitiile de limba si comunicare desfasurate la nivel gimnazial. Intalnirea unui elev daruit cu talent lingvistic si cu sensibilitate artistica este o binecuvantare pentru profesorul sau, dar si o provocare, deoarece talentul acestuia trebuie sa fie permanent cultivat, elaborat, indrumat si promovat.                            

 Sper ca, pe parcursul anilor urmatori, talentul Carinei isi va gasi drumul catre consistenta, maturitate si originalitate, remarcandu-se printre creatorii de varsta sa si nu numai.

Prof. Ramona Mocanu

 Apetenta pentru mister

Animata de apetenta pentru mister, aventura si dorinta de cunoastere, Carina Vadavoiu propune o incursiune in spatii noi, SF, cu un discurs dinamic, proaspat, juvenil.

Kira, eroina cartii, traieste surpriza gasirii unui jurnal misterios,„Journalul Traveler”, ascuns intr-o cutie magica, a carui lectura ajuta evolutia.

Universul creat aglutineaza zone stranii, aflate in cosmos, campii acoperite de lava, locuitori humanoizi, dar si roboti. Planetele par a fi pe punctul unei confruntari, la distanta in timp dupa«Marea Desprindere».

Un lexic nou aduna cuvinte din latina, resuscitate inventiv (Dies pentru«zi», Debitum Dies pentru«Ziua Datoriei» etc.), iar onomastica este la fel de inovativa.

Rudele Kirei au sentimente ca oamenii, iar reactiile lor imita afectele umane, reproducand la scara universala iubirea, compasiunea, atitudinea protectoare a parintilor si bunicilor pentru ai lor. Interesanta este precizarea legata de roboti, autoarea precizand:„Creaturile de orice fel sunt mai presus decat robotii, numai daca acestea nu incalca vreo regula”. Tonul reflexiv nu lipseste, facandu-si loc interogatii care dezvaluie sensibilitatea, dar si maturitatea observatiei:„Oare ce viata au avut batranii tristi, prin ce greutati care pareau imposibile au trecut, cine i-a dezamagit, de ce boala sufereau pe care au capatat-o din cauza stresului acumulat? Pe cand cei cu inima deschisa, s-au impacat cu gandul ca nisipul lor din clepsidra s-a scurs si incearca sa observe minunatiile si miracolele ce i-au inconjurat pana acum. Dar ochii lor abia acum, la sfarsit, s-au deschis?“

Discursul este dominat de narativitate, alaturi de secvente dialogate sau de monolog interior, iar incursiunile introspective amplifica tensiunea care se construieste firesc.

Prof. Pompilia Postelnicu