Atunci cand pierdem pe cineva drag, primele momente sunt intrucatva mai usor de suportat, caci avem foarte multe aranjamente de facut, iar prietenii si familia sunt alaturi de noi. Este relativ usor sa ne gasim astfel confortul in imbratisarile celor apropiati, in lacrimile impartasite, in mancarea adusa, in amintiri. Slujba religioasa confera semnificatie evenimentului si trezeste speranta in inima noastra, in timp ce intreaga comunitate se aduna in jurul nostru, oferindu-ne iubirea si sprijinul ei.
Cand slujba se termina insa, iar prietenii si rudele se intorc la casele lor, ramanem de regula intr-un tinut al nimanui, care ni se pare diferit de lumea pe care o stiam, caci una din persoanele care a dat semnificatie vietii noastre pana acum nu mai exista.
In mintea noastra apare un gol imposibil de umplut si cu care ne confruntam adeseori in zilele si noptile care urmeaza. Adeseori, durerea si regretele revin cand ne asteptam mai putin, uneori ca un val puternic, ce rostogoleste totul in calea lui, iar alteori ca o scurgere lina a apei si malului dupa inlaturarea unui obstacol din calea ei.
Acest proces continua foarte mult timp. Daca persoana care a murit ne-a fost foarte apropiata, el poate dura ani de zile, nu saptamani sau luni. Unele pierderi – a unui copil sau a partenerului de viata – nu se vindeca” niciodata. Daca procedam insa cu intelepciune si daca avem curajul de a face ceea ce trebuie, durerea provocata de doliu va incepe sa isi piarda treptat puterea de influenta asupra noastra. Noi avem intotdeauna de ales: putem sa iesim din zona de pericol atunci cand simtim nevoia, sau putem reveni in ea mai tarziu, atunci cand ne simtim mai puternici. Putem simti stropii pe fata fara teama ca ne vom ineca, ba chiar putea savura gustul sarii de pe buzele noastre, caci durerea provocata de pierdere vine insotita de un val de afectiune pentru persoana care a parasit aceasta lume, si chiar de senzatia ca impartasim acelasi univers, intr-o maniera misterioasa, si ca suntem uniti in continuare de o iubire care nu poate fi destramata.
Martha Whitmore Hickman a scris mai mult de 20 de carti pentru adulti si pentru copii. Printre cele adresate adultilor se numara Anotimpul cresterii, Plenitudinea timpului si Nu te voi lasa in aceasta stare de dezolare. Printre cele adresate copiilor se numara: Si Dumnezeu a creat dovleceii, Cand tatal lui Andy s-a dus la inchisoare si Aceasta este camera mea.
