Viata si span

O dimineata de toamna. Orasul freamata de multimea oamenilor grabiti.

La Gara de Sud, pe podul peste calea ferata, Stefan se apropie de balustrada. In fata ii apare o parte din panorama orasului. Cu mainile lipite de fierul rece al grilajului, trai senzatia ca este intr-un avion care aterizeaza pe un aeroport magnific.

Speriate, semafoarele rosii si verzi aduceau de departe tignalele metalice ale locomotivelor electrice.

Deodata, centrul orasului tresari intr-o jerba multicolora. „Sunt firmele magazinelor”, gandi Fane. „Peste cateva minute, vor suna si sirenele uzinei, asa ca trebuie sa ma grabesc”. Depasi cativa oameni, doua grupuri de tineri galagiosi, coti pe drumul stiut, alaturandu-se unui sir lung de muncitori. La intrare, fiecare trebuia sa arate portarului legitimatia. Fane o ridica pe a sa mult deasupra capului. Portarul, un om mic de statura, vigilent, il retinu cateva momente.

—Unde lucrezi tu, mai, flacaule?

—Pai, nu scrie acolo?

—O fi scriind, da eu vreau sa stiu de la tine.

—Sunt Iancu Stefan, strungar la Mecanica 5. Am 18 ani si, de azi, sunt calificat categoria 3 baza.

—Bine, bine, poti sa treci…

Traversa o alee despicata de un gard viu. Ciorchinele enorm de oameni se desfacu deodata, fiecare pornind spre locul sau de munca. Fiind inca intuneric, nu prea mai stia sa se mai orienteze.

—Nu va suparati, Mecanica 5 unde este?

—O iei pe langa compresoare, tai drumul pe langa depozitul de cocs, o tii paralel cu rampa si mergi inainte. Apoi, mai intrebi.

Derutat, dupa cateva momente intreba pe altcineva.

—Nu va suparati, unde sunt compresoarele?

—Uite-le, baiete, drept inainte, raspunse un barbat voinic intre doua varste, cu o fata prelunga, cu un nas mare, rosu ca de clovn. Lucrezi acolo?

—Da, la Mecanica 5. Sunt strungar!

—Asa! Imi pare bine… Si eu merg tot acolo… Sunt maistrul Carnu, de la Constructii metalice. Dar tu la ce maistru lucrezi?

—Am terminat profesionala. Ieri, de la serviciul personal, m-a repartizat la sectia asta. Astazi este prima mea zi de lucru!

—Bine, baiete! Sa te tii de treaba. Fa piese de calitate si span putin. Avem mult de lucru. Dar avem de-a face si cu neseriosi. Azi vin, peste o luna, doua, pleaca… Nu le convine salariul in acord. Doar de muncit mai putin. Uite ca am ajuns. Tu sa nu faci ca ei. Hai sa intram pe aici. La uzinaj avem maistri buni. Cu seful sectiei ai vorbit? Te-a repartizat?

—Nu.

—Bine, intra pe usa asta. Spune-i secretarei ce doresti. Te indruma dumneaei mai departe. La revedere!

—Sa traiesti, nea Carnule! Si-ti multumesc!

Felul prietenos al maistrului i-a dat putina incredere.

Ciocaneste prudent. Auzi un tacanit slab de masina de scris, inabusit de tipatul unei piese taiate in sectie de o freza verticala. Mai asteapta putin.

—Intra, ma, da-te inauntru!

Fane se uita in toate partile. S-a intalnit cu ochii unui baiat. Lucra pe un strung Ranghet in primul rand al traveei.

—Acolo este un coridor. Ii zambi cu inteles.

Fane impinge usa cu nadejde. Dupa geamul rabatabil al unui paravan de sticla, o femeie destul de tanara il cerceta intrebator.

—Cu tovarasul inginer-sef de sectie. Am o trimitere de la serviciul personal.