Viata si destin, 2 volume

Traducere din limba rusa si note de Laurentiu Checiches

„Unul dintre cele mai indraznete acte de condamnare a sistemului sovietic din cite s-au scris vreodata.“ (The Wall Street Journal)

Viata si destin, una dintre capodoperele literaturii ruse si universale, este o carte cu o istorie iesita din comun. Fara a se lasa descurajat de dificultatile intimpinate la publicarea romanului anterior, Pentru o cauza dreapta, Grossman a inceput lucrul la proiectata continuare a acestuia, Viata si destin, in 1952. Opt ani mai tirziu, l-a propus spre publicare, dar in 1961 KGB-ul a confiscat manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca era mai subversiv chiar decit Doctor Jivago al lui Pasternak. Actiunea cartii se desfasoara pe fundalul bataliei de la Stalingrad, dar ramificatiile ei cuprind intreaga Rusie, de la cotul Donului pina in lagarele Gulagului, conturind fizionomia unei epoci dramatice si infatisind destine memorabile. Pe linga criticile la adresa sistemului totalitar, anumite aspecte ale romanului sugereaza o strinsa analogie intre nazismul german si comunismul sovietic. Salvat ca prin minune, un exemplar microfilmat al cartii a ajuns in Elvetia, aparind in 1980. In Rusia, o prima editie, trunchiata, a fost publicata in 1988, un an mai tirziu iesind de sub tipar si versiunea definitiva a cartii.

Vasili Grossman (1905‑1964) este una dintre figurile marcante ale rezistentei antitotalitare. S‑a nascut intr‑o familie de evrei asimilati din Berdicev (oras din Ucraina de astazi) si a urmat cursurile Institutului de Studii Superioare din Kiev si pe cele ale Facultatii de matematica‑fizica din cadrul Universitatii de Stat din Moscova, absolvind in 1929. A lucrat ca inginer chimist in bazinul Donului, dar la mijlocul anilor ’30 a renuntat la aceasta meserie in favoarea literaturii. Nuvelele si povestirile sale se bucura de succes si atrag atentia unor autori ca Maxim Gorki si Mihail Bulgakov. In 1934 publica nuvela „In orasul Berdicev”, care a stat la baza filmului Comisarul (1967), regizat de Aleksandr Askolov. Filmul este insa interzis de KGB si apare pe marile ecrane abia in 1990, in perioada perestroikai. In timpul celui de‑al Doilea Razboi Mondial, Grossman a fost reporter de front, unul dintre primii comentatori ai Holocaustului. Articolul sau „Infernul de la Treblinka”, din 1944, a facut parte dintre probele acuzarii in procesul de la Nürnberg. Insa criticile la adresa colectivizarii si a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cartilor sale, gloria lui Grossman fiind, in cele din urma, ca si a lui Bulgakov sau Pasternak, postuma. Din opera sa, la Editura Polirom au mai aparut: Viata si destin (2010), volum interzis in Uniunea Sovietica din pricina continutului „daunator” si publicat abia in 1980, in Elvetia; Drumul (2012); Panta rhei (2014).