editia a doua revizuita
Domnul cel iubitor este aici. Cum as putea ingadui sa‑mi patrunda in inima chiar si o umbra de rautate? Fie ca toata rautatea din mine sa piara, iar inima mea sa se umple de mireasma cea buna a nerautatii! Biruiasca‑te pe tine dragostea lui Dumnezeu, diavole cel plin de rautate, cel ce ne indemni pe noi, cei rai dupa firea cea cazuta, catre tot raul! Nimic nu poate ucide mai grabnic si trupul, si sufletul ca rautatea. Ea pustieste, zdrobeste si chinuieste. Nimeni dintre cei legati de rautate sa nu cuteze a se apropia de jertfelnicul Dumnezeului dragostei!
Oriunde m‑as afla, de indata ce‑mi inalt ochii inimii mele dintru a mea amaraciune catre Dumnezeu, Iubitorul de oameni raspunde fara de intarziere credintei si rugii mele si mahnirea mi se risipeste numaidecat. El imi este aproape in toata vremea si in tot ceasul. Atata doar ca nu‑L vad, dar Il simt viu in inima mea. Intristarea este moartea inimii si este o cadere de la Dumnezeu. Cand inima ti‑e larga, intru ea domneste pacea. Avand o credinta vie intru El, intelegi cum nu se poate mai limpede ca Domnul se afla necontenit langa tine si viaza intru tine. Ce mijlocitor ori ce inger ne‑ar putea izbavi de pacate si de necazuri? Nimeni, fara numai Unul Dumnezeu! Cunosc aceasta din proprie cercare.
Sa iei aminte intreaga‑ti viata la inima ta! Cauta spre ea cu luare‑aminte, ascultand‑o si straduindu‑te a descoperi ce o impiedica sa se uneasca cu Dumnezeu, Cel Ce este izvorul tuturor bunatatilor. Aceasta va fi stiinta stiintelor, insa cu ajutorul lui Dumnezeu lesne vei putea afla ce te desparte de Domnul si ce te apropie si te uneste cu El. Despre aceasta poate da marturie inima insasi, atat cea aflata in unire cu Dumnezeu, cat si cea care s‑a despartit de El. Diavolul se cazneste cu tot chipul sa se puna stavila intre inima noastra si Dumnezeu si ne departeaza de Domnul prin patimi sau prin pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii.
