Versuri reale. Volumul 2

Inima

Mi-e frica de iubire… inima mi-o ascund,

Mi-o acopar cu strat de ignoranta,

In gheata cat mai adanc o afund

Sa nu poata iesi la suprafata. 

Corpul nu-i mai aude glasul,

Paznic sever ii este ratiunea,

Printre suspine-si misca pasul

Calcandu-si in picioare pasiunea.

Am fost…

Ce am fost… am fost…

Toate s-au dus fara de importanta.

Nimic din ce am facut nu isi mai are rost,

Privesc la timp trecand cu nonsalanta,

Prada m-am lasat a tot ceea ce sunt.

Atent imi urmaresc simtirea,

In suflet sunetul linistii e profund…

Uitarea imi domina gandirea.

In libertatea Existentei ma afund.

In viitor sunt ceea ce devin,

Curiozitatea intampina speranta,

Increderea impartasita pe deplin

Imi creeaza din abundenta viata.