Cand vorbim despre sfinti, nu avem in vedere oameni in afara lumii, oameni ce au vietuit candva, in trecut, ci pe cei ce vietuiesc si astazi, care se impartasesc de energia‑lucrarea curatitoare si, mai cu seama, luminatoare si indumnezeitoare a lui Dumnezeu.
Prorocii sunt numiti „vazatori”, „cei ce vad” deoarece ei le vad pe toate lamurit. Vad lamurit voia lui Dumnezeu, Il traiesc pe Dumnezeu, vad limpede energia‑lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, prin care El tine lumea, Il vad pe Dumnezeu in istorie si in natura. In vreme ce noi, din pricina intunecarii mintii noastre, le vedem pe toate intunecate, vazatorul le vede pe toate luminoase, ca unul ce are mintea (νοῦς) luminata.
Trebuie sa pretuim si sa ne uimim de acest nume, „Vazatorul”, dat de popor lui Samuil. Prorocul Samuil era un om indumnezeit si cu el se implinea cuvantul lui David: „Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi‑ai aratat mie” (Psalmi 50: 8).
Sfintii vad si rautatea care exista in inima noastra, precum si Harul lui Dumnezeu. Vad gandurile care ne chinuiesc, si de multe ori ni le vadesc pentru a ne indrepta. Vad si boala mintii si a inimii noastre, iar ca unii ce au stiinta de a tamadui si cunosc care sunt metodele terapeutice potrivite, fac tot ce le sta in putinta, cu dragoste, pentru a ne vindeca. „Vazatorul” este un nume strans legat de stiinta tamaduirii.
Mitropolitul Ierótheos
al Nafpaktosului si Sfantului Vlasie
