„O ilustrare elocventa a pozitiei pe care poetul Vasko Popa o ocupa, la ora actuala, pe plan mondial, este faptul ca Barack Obama, in campania sa electorala pentru presedintia SUA (pe care a si castigat-o), a afirmat, in 27 octombrie 2008, pe blogul Fundatiei internationale Harriet, ca poetul sau preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mica, fiindca Vasko Popa:,, Este constient si responsabil de lumea in care traieste si de propriul sine”. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferandu-l pe confratele lui Vasko si, pana la un punct, modelul sau – Henri Michaux. Aceasta este partea buna si frumoasa a lucrurilor, care se datoreaza celor doi stalpi de sustinere internationala a lui Vasko Popa, de aducere permanenta a poeziei lui Popa in spatiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traducatoarea si prietena familiei Popa (ale carei traduceri, si dupa moartea ei, sunt, in continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poetii americani de frunte, de origine sarba (a emigrat in SUA la saisprezece ani), castigatorul Premiului Pulitzer in anul 1991, si care n-a incetat nici o clipa sa sustina destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealalta parte insa, politicul a jucat si in cazul lui Popa, ca si in cazul altor lideri, fie ei si formatori de opinie poetica, un rol nefast…”
(Liubita Raichici)
