Vase comunicante. (Inter)feţe ale avangardei româneşti interbelice

Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice nu este doar încă o carte despre avangardă. E, înainte de orice, o pledoarie pentru abordarea complexă a acesteia în relație cu fenomene diferite sau chiar opuse. Din acest unghi, Junimea se înfățișează (și) ca o „avangardă” culturală, rivalii, dar, în fond, complementarii Eminescu și Macedonski, ca „oameni ai începutului de drum” al modernității, dadaismul își dezvăluie dimensiuni insuficient cercetate, ca și futurismul, asimilat pe căi diferite de avangardiștii din România interbelică și de existențialiștii generației lui Eliade & Co. Așa-zisul „tradiționalism” al lui Ilarie Voronca apare ca o nouă ipostază a avangardismului său caleidoscopic, tînărul Geo Bogza îi aduce, în reportajele sale, pe Caragiale și Sadoveanu pe frecvența lui Blecher, „trăirismul” mistic se întîlnește cu dadaismul (prin Eugen Ionescu), suprarealiștii noștri își arată noi fețe, radicalismele ideologice ale artiștilor trec adeseori din una în alta, iar aparentele opoziții sînt unificate, pe dedesubt, de presupoziții comune. O carte care amendează, nuanțează sau infirmă prejudecăți despre avangardă, despre interbelicul autohton și, în ultimă instanță, despre cultura română.

Alte titluri pentru PaulCernat (autor):

25 de ani după. Alternative și provocări (2015)

,