Vara

Traducere din limba franceza de Modest Morariu

Vara (1954) aduce laolalta citeva proze aparent eterogene, scrise intre 1939 si 1953, ce ilustreaza cu subtilitate uneori ironica si lirism incintator „soarele si umbra sufletului mediteraneean”. Fie ca merge pe urmele Minotaurului prin labirintul de piatra incinsa al Oranului natal, fie ca revede mitul lui Prometeu prin ochii lumii moderne impacate cu propriile pacate sau ca mediteaza la frumusete, a carei expresie desavirsita este Elena din Troia, Camus ne poarta intr-o calatorie uimitoare prin spatiul mediteraneean si prin universul legendelor sale.

„Oranul are si deserturi de nisip: plajele sale. Cele pe care le intilnesti chiar in preajma portilor nu cunosc singuratatea decit iarna si primavara. Atunci sint niste cimpuri acoperite cu asfodele, populate de mici vile golase, printre flori. Mai jos vuieste lin marea. Dar chiar si atunci, soarele, vintul usor, albul asfodelelor, albastrul tare al cerului, totul ingaduie sa‑ti inchipui vara, tineretul aramiu care impinzeste plajele, ceasurile indelungi pe nisip si dulceata neasteptata a serilor. In fiecare an, pe aceste tarmuri se iveste o noua holda de fete‑flori. S‑ar parea ca nu dainuie decit un anotimp. In anul urmator le inlocuiesc alte corole fierbinti care, cu o vara inainte, erau inca niste fetite cu trupurile virtoase ca niste muguri. La ora unsprezece dimineata, coborind de pe podis, toata aceasta carne tinara, abia invesmintata in tesaturi pestrite, navaleste pe nisip ca un val multicolor.” (Albert Camus)

Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg si filosof francez nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost cativa ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezistentei Franceze si editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a colaborat la publicatii prestigioase din Franta, fiind una dintre vocile influente ale stingii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de romane si eseuri filosofice cu un impact persistent, printre care Strainul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Caderea (1956), Exilul si imparatia (1957). Ca o recunoastere a valorii si viziunii sale inovatoare, Camus a primit in 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatura.