Vanatorii de fantome. Pe urme de gheata

Daca vezi pe scari dare sclipicioase de mazga argintie, daca ti se sparg becurile in sute de cioburi si ti se bruiaza televizorul in mod inexplicabil, pune-ti niste sosete rosii, exerseaza-ti privitul crucis si inarmeaza-te cu parfum de violete, pentru ca inseamna ca ai de-a face cu o fantoma! Dar daca esti bantuit de o FIT (o fantoma incredibil de ticaloasa), numai un expert te mai poate salva…

    Cu ajutorul experimentatei Hedwig Chimion, micutul Tom invata sa-si invinga teama de stafia care si-a facut culcus in pivnita lui si afla spre marea lui mirare, ca uneori si fantomelor le e frica de fantome.

    Fragment din roman:

    “Cu o rautate nesfarsita, si-a indreptat ochii galbeni spre bietul domn Pirpiriu. Gura uriasa hamaia, lata de un metru, dand drumul unui ragait puternic si scarbos. Fantoma a tras cu putere aer in piept si si-a trimis rasuflarea friguroasa asupra domnului Pirpiriu, care a inghetat pe loc.

    Dintii lui Tom clantaneau ca o masina de scris. Tremura atat de tare, ca i-au alunecat ochelarii de pe nas. Din ghiozdan se auzeau jelaniile inspaimantate ale lui Hugo. Numai Hedwig Chimion isi pastrase cumpatul. Si-a apucat galeata cu viteza fulgerului, s-a ridicat in picioare si a aruncat un pumn de tarana drept in pieptul paclos al fantomei.

    – Braargaarg! a urlat fantoma uriasa, facandu-se lila, ca o violeta.

    Si-a dat ochii galbeni peste cap si respiratia i s-a infierbantat. Cu racnete ingrozitoare, a iesit pe hol. Usa s-a inchis cu zgomot in urma ei si cateva tablouri au cazut de pe perete. Apoi s-a lasat o liniste mormantala.

    – Vai de mine, vai de mine, vai de mine! se lamenta Hugo, care iesise din rucsac, framantandu-si mainile si clatinandu-se. S-a zis cu noi!

    – Aer! Trebuie sa aerisim camera! a strigat doamna Chimion. Altfel o sa ne umplem toti de basicute albastre de la putoarea de FIT.

    A tras repede draperiile si a deschis ferestrele. Afara e intunecase.

    – Aaaaah! a suspinat Hugo. E vremea fantumelur!

    „Asta ne mai lipsea!" si-a spus Tom, punandu-si ochelarii la ochi cu degete tremurande. Il privea ingrijorat pe domnul Pirpiriu, care statea nemiscat ca o statuie.

    – E inghetat bocna! a observat doamna Chimion. Repede, trebuie sa-l tragem langa semineu!

    Impreuna, l-au tras pe barbatul cel gras langa foc. Doamna Chimion a scos apoi din geanta o sticla cu un lichid rosiatic, din care a varsat trei picaturi pe nasul inghetat al inventatorului de prajituri.

    – Solutia mea speciala pentru dezghet, a explicat ea. Chiar eu am inventat-o, ca leac la inghetul provocat de FIT. Fireste, din nou s-au facut praf toate becurile, a soptit, privind in jur si clatinand din cap. E vremea sa aprindem lumanarile!”