Valea vedeniilor. Colectie de rugaciuni si devotiuni puritane

Prorocie asupra vaii vedeniilor – Isaia 22: 1

* * *

Taria caracterului si vietii puritane sta in rugaciune si meditatie. In aceste practici, spiritul rugaciunii este privit ca fiind de prima importanta si drept cea mai buna forma de rugaciune, deoarece rugaciunea vie este caracteristica spiritualitatii adevarate. Rugaciunea este insa si vocala, drept pentru care ea poate fi si scrisa. In consecinta, traditia puritana contine multe rugaciuni si meditatii scrise care constituie un important fond de literatura devotionala.

Prea adesea rugaciunii nepregatite ii lipseste varietatea, ordinea si rigoarea. Explicatia pentru aceasta se gaseste partial in neglijarea pregatirii corespunzatoare a rugaciunii. Aici ne pot fi de ajutor grija si aprofundarea scripturala pe care puritanii le-au gasit ca fiind necesare in incercarea lor de a se apropia de Dumnezeu. Scopul elaborarii acestei carti nu a fost de a-i „furniza“ crestinului de azi rugaciuni gata scrise, ci de a-l indemna si incuraja in umblarea lui pe cararea pe care si altii au mers inaintea lui.

ARTHUR BENNETT (1915–1994) a fost reverend la St Albans Cathedral, si pentru o perioada a pastorit comunitatile Little Munden si Sacombe din Hertfordshire, Mare Britanie. Timp de saptesprezece ani a fost preparator la disciplinele teologie biblica si doctrina crestina din cadrul All Nations Christian College, Ware, Marea Britanie.     

Prefata

Rugaciunile din aceasta carte sunt extrase din zacamantul acoperit de praful uitarii al exercitiilor spirituale, meditatiilor si ravnei puritane. Ele dau marturie despre bogatia gandirii si limbajului evanghelic ce au animat pietatea vitala intr-o perioada importanta a vietii religioase engleze. Speram ca publicarea lor va atrage pe viitor atentia asupra acestui vast ocean de spiritualitate puritana.

Miscarea Puritana a fost un fenomen religios din secolele XVI‒XVII, influenta sa facandu-se simtita cel putin pana in timpul lui Charles Haddon Spurgeon (1834‒1892), care poate fi considerat ultimul dintre marii puritani. Cu toate ca din punct de vedere istoric miscarea s-a incheiat in 1660, esenta sa teologica a purtat cu sine zeci de ani forme usor de recunoscut de practica religioasa, in special inchinarea in familie si devotiunea personala. In aceste domenii, ca si in acela al proclamarii autoritatii Scripturii asupra vietii in ansamblul ei, prezbiterienii si congregationalistii din Noua Anglie erau una cu evanghelicii anglicani si cu englezii ce refuzau doctrinele Bisericii Anglicane, impletiti intr-o stransa unitate ce transcendea  diferentele ce tineau de inchinare, discipline spirituale si forme de organizare. Vorbeau aceeasi limba spirituala, impartaseau acelasi cod de valori, aveau aceeasi atitudine cu privire la credinta crestina si manifestau aceeasi ravna centrata pe Dumnezeu intr-un mod in care era imposibil sa faci diferenta intre vocea conformistului de cea a nonconformistului. Astfel, aceasta carte de rugaciuni puritane se caracterizeaza printr-o unitate ce rar se regaseste in lucrari similare. Puterea caracterului si a vietii puritane constau in practicarea rugaciunii si a meditatiei. Multi dintre cei care imbratisau doctrinele harului au asternut pe hartie felul in care Dumnezeu a lucrat in mod intim la sufletul lor, dar au facut aceasta nu in vederea publicarii acestor scrieri, ci, ca si in cazul lui David Brainerd, pentru a-si urmari cresterea spirituala si pentru a se incuraja recitind notitele in momentele de lancezeala spirituala. Altii, ca William Jay si Henry Law, au transformat devotiunile personale in forme colective de inchinare in familie si le-au publicat spre folosul intregii biserici. Dar altii, ca Philip Doddridge si William Romaine, au introdus rugaciuni in operele lor literare pentru a trezi raspuns spiritual din partea cititorului. Multi slujitori au mers si mai departe si i-au sfatuit pe membrii adunarilor pe care le pastoreau sa astearna pe hartie gandurile de rugaciune personala si sa le citeasca cu voce tare. Astfel a rezultat un important fond de rugaciune puritana ce poate servi spre inspiratie, dar care inca nu este folosit la scara larga.

Alcatuind aceasta selectie de literatura puritana a fost necesar sa schimbam anumite rugaciuni de la forma de plural si persoana a treia, la singular si persoana intai pentru ca aceasta carte sa fie folosita in special pentru devotiunea personala. Insa, prin schimbarea pronumelui, majoritatea pot fi folosite in inchinarea colectiva. Tocmai in vederea inchinarii comune a fost adaugata o sectiune finala. S-a pastrat forma veche de exprimare, insa a fost necesara reformularea unor fraze pentru a face tranzitia de la modul cum se gandea odinioara la intelegerea moderna. Anumite rugaciuni au fost initial experiente spirituale, ca cele ale lui Thomas Shepard, in timp ce altele sunt texte din diferite surse elaborate in jurul unei anumite idei.

A fost adoptata forma poetica pentru a ajuta la o mai buna intelegere si exprimare. Fiecare rugaciune consta intr-un anumit numar de propozitii principale, urmate de propozitii secundare ce aduc lumina si largesc spectrul temei. Astfel se creeaza prilejul de a face pauza si a reflecta. Editorul este, prin urmare, responsabil de structura rugaciunilor asa cum se afla ele in cartea de fata. Cartea nu e conceputa sa fie citita ca un manual de rugaciuni. Sufletul invata sa se roage rugandu-se; caci rugaciunea este partasie cu un Dumnezeu imanent si transcendent care, datorita naturii si atributelor Sale, invita toate fortele sufletului mantuit la acte de adoratie si dedicare  depline. Prin urmare, rugaciunile trebuie folosite ca elemente de aspiratie, iar multiplele lor parti ar putea deveni puncte de inceput pentru ca cititorul sa-si formuleze propriile rugaciuni. Acestea, precum si sectiunile lor, pot de asemenea servi la alcatuirea predicilor.

Rugaciunile sunt extrase din scrierile lui Thomas Shepard, Thomas Watson, Richard Baxter, John Bunyan, Isaac Watts, William Williams, Philip Doddridge, William Romaine, David Brainerd, Augustus Toplady, Christmas Evans, William Jay, Henry Law si Charles Haddon Spurgeon. Ele sunt puse la dispozitia cititorului impreuna cu rugaciunea lui Philip Doddridge: „Indiferent cat de nesemnificativa si demna de dispret ar parea aceasta lucrare in ochii fiilor acestei lumi, si oricat de imperfecta ar fi ea, sa fie vie in fata voastra si, prin puterea divina, sa aiba forta de a trezi si a face ca viata de credinta sa progreseze.“

Doresc sa le multumesc reverendului Iain H. Murray de la editura Banner of Truth Trust pentru incurajarea de edita aceasta carte, domnului S. M. Houghton, caruia i-am acceptat multe dintre amabilele dumisale critici, precum si reverendului R. E. Davies, care m-a ajutat sa rezolv anumite probleme de natura teologica. Sunt recunoscator institutiilor Trustees of the British Museum, Bibliotecii Dr. William si Bibliotecii Evanghelice pentru a-mi fi facilitat accesul la carti ce nu se mai gasesc pe piata.

ARTHUR BENNETT