Urme de dor pe suflet

Versurile au fost intotdeauna structurile de care am fugit.

Fara sa-mi dau seama, mi-am cufundat dorul, durerea, amarul in scris; m-am vindecat.

Mi-am tranformat frica in oportunitati, iar durerea in arta. 

Pana la urma, ce e omul fara dor? 

Dorul e tipul de durere profunda, afona, care nu atrage dupa sine alarme de disparare, care nu dispare niciodata. 

Doar invatam sa traim cu astfel de dureri, caci nu se evapora si nici nu-si iau zborul.

Dorul e o arta. Una abstracta. Multi nici nu ‘or sa-nteleaga!

VIKA ALEXANDRA, nascuta sub numele de Viorica Alexandra Paduraru, pe 16 Ianuarie 2002, si-a petrecut copilaria pe meleagurile Bucovinei, astfel reusind sa-si creeze propriul univers. Pe langa proza, se hraneste cu versuri, rime, ritmuri si idei; astfel reusind sa aduca la viata peste 100 de poezii in numai un de an de la debut. Si-a inceput activitatea in 2020, odata cu sosirea carantinei si a restrictiilor, insa acele vremuri limitate nu i-au ingradit si imaginatia, stilul artistic si dorinta de a se face auzita, ci din contra, i-au dat curajul de a se avanta in frumoasa lume fictionala a scriitorilor. In continuare, scriitoarea, si poeta deopotriva, lupta sa ajunga pe cele mai inalte culmi, iar nimic nu poate sta in calea succesului ei.

Mi-au lasat urme pe suflet,

ale tale fapte rele,

ce ma cuprind cu mare dor…

in noptile cele mai grele.

Mi-au ucis vreo trei artere,

ale tare doruri multe,

ce-ai facut a fost durere,

smoc de strigate pierdute.