Impartirea zilelor
Cum poate-un poet sa ceara-ndurare?
Si cui?
Viata ii e nestiuta,
chiar lui.
Impartirea zilei cu ceilalti –
istov sau iubire?
De ce sa imbraci un cuvint
in simtire?
Pe-o cruce de trandafiri singur incatusat –
ofranda ii zici sau pacat?
* * *
Mi-am dat seama ca sint scriitor in momentul cind constientizarea scrisului meu s-a intilnit cu constientizarea mortii. Mi-am zis atunci ca as putea gasi un mijloc prin care sa inving moartea, sau macar sa o insel. E o tema la care inca meditez.
Astazi tot mai multi scriitori scriu poezie si proza deopotriva. Fara mari diferentieri in trairea scrisului. Daca este insa o diferenta intre poet si prozator, aceasta nu e data neaparat de raportarea la aspectele discursului, ci la altceva, la moarte. Poetul este in-toate-cuprinzator, prozatorul este „omniscient”. Poetul are moartea in el, o traieste si lupta impotriva ei cu cuvintele, prozatorul „doar” o descrie, prezenta in ceilalti. Dar nu sint sigur ca e chiar asa. (Olimpiu Nusfelean)
