Un vals si trei pasi-speranta

Luminita Florica s-a nascut imediat dupa bombardamentul din aprile 1944. Si-a facut intrarea in lumea fiintelor cuvantatoare cu  un nume predestinat unui nou inceput. Pace, flori si lumina. Nu existau inca nici ciocolata pentru copii Luminita, nici revista Luminita, de aceea, la scoala era numita, mai in gluma, mai in serios, Lampa lui Ilici (Lenin, pentru necunoscatori).

Vreme de 23 de ani a inspirat din plin fumul furnalelor hunedorene si a  invatat ca viata, precum otelul, se caleste la temperaturi inalte. Si-a urmat parintii la Bucuresti si apoi, indragostita, a plecat cu pirostriile gata impachetate, la un loc cu alesul inimii, la Viena, orasul cladit pe note muzicale si unde Valsul deschide balul vietii si al intamplarii in trei pasi.

Dar asa cum din batrani se spune, socoteala de acasa rareori se potriveste cu cea din targ. Visul de iubire s-a incheiat in acorduri de valuri si Dunare albastra, asa ca a continuat sa-si caute locul cu rabdarea, perseverenta si rezistenta Berbecului crescut in urale si planuri cincinale, pana in ziua  in care a reusit sa  se regaseasca pe sine si luminita unui nou inceput.

O cale lunga, nu intodeauna presarata cu floricele pe campii, hai sa ne jucam copii…, dar care s-a dovedit una benefica. 52 de ani de pribegie, lupte de tot felul si momente de exaltata bucurie, au dat nastere  acestei carti,  impletire de amintiri, de sperante si iubiri traite, sau doar intrezarite, iluzia de a fi…

O dorinta implinita.

Luminita Nielsen