„Il chema din nou pe sergentul Ropotan.
– Ia mai zi o data, Ropo, cati plopi sunt in Grozavesti?
– Raportez, opt!
– Si in cati zici ca erau pere?
– Patru in primul, doua in 2, una in plopul 3, trei in 4, zero in numarul 5, una-n 6, doua-n 7 si una-n ultimul. Zece normale, doua de cauciuc si doua padurete.
– Alea padurete in care le-ai gasit?
– Amandoua-n 7, sa traiti, prinse pe sarme! Adica trecea cate o sarma prin ele si le tinea pe craci… Alelante nu se suise ai dracului cu ele-n… cum sa le zic?…
– Plopi, ma, plopi!
– In… asa, nu se suise studentii, ca uitati, fiecare para e in cate o impletitura de sfoara, are la capat o ureche, au ridicat-o cu vreo cracana si au strecurat-o pe creanga.
– Ala-i ochi de lat, Ropotane, nu-i ureche!
– Ochi, urechi, ei le-au bagat si uite asa se face ca avem pere in… ziceti dumneavoastra ca eu nu pot, pe cuvant!” (fragment din volumul Un mic arhipelag)
Poet, eseist, prozator si radiojurnalist, Radu Sergiu Ruba s-a nascut la 14 octombrie 1954, in Ardud, Satu Mare. La unsprezece ani si-a pierdut complet vederea. A absolvit Facultatea de Limbi Straine, franceza-engleza, Universitatea Bucuresti. Debut editorial in 1983 cu un volum de poeme urmat de altele cinci. A mai publicat trei carti de interviuri si eseuri, trei romane, cel mai recent la Tracus Arte, si doua volume de proza scurta, intre care cel de fata. A alcatuit, de asemenea, o antologie. A tradus din literatura franceza. Romanul sau, O vara ce nu mai apune (Premiul Academiei in 2016), a beneficiat de traduceri in engleza si in italiana. Scriitorul a fost distins cu numeroase premii in tara si in strainatate si cu Ordinul Meritul Cultural al Romaniei in grad de cavaler.
