Baiatul se aseza si incepu sa manance din paine. Cazu iarasi in melancolie… I-au cazut aripile… Ochii i s-au umplut din nou. Lacrimile ii curgeau pe obraz si i-au ajuns pana la gura. Manca paine cu lacrimi!… Isi ridica privirea si o trecu prin geamul mic de la fereastra lui peste acoperisurile joase de la celelalte case, care erau lipite de camera lui, si si-o fixa la blocul din fata, la apartamentul care se vedea cel mai luminat. Se zarea prin perdeaua subtire un barbat care statea la masa. Era tatal sau! Si in fata lui statea o femeie: era mama lui vitrega, cea care il aruncase intr-o dimineata afara!…
