Arhiepiscopul Andronic de Perm († 7 iunie 1918) nu este doar unul dintre noii ieromartiri2 rusi, ci si una dintre numeroasele personalitati bisericesti, care s-au ridicat la inaltimea circumstantelor, inainte si dupa revolutie, si care au luptat cu constiinciozitate pentru credinta ortodoxa si pentru poporul lui Dumnezeu. Cinstit, muncitor, curajos, cult si, intai de toate, credincios pan’ la moarte (Apocalipsa 2, 10), descrie in scrisori, circulare, predici, articole si pagini de jurnal situatia intunecata socio-politica din tara sa, erodarea in mare parte a plinatatii bisericesti de catre ateism si de catre insuficienta pastorala a clerului rusesc din toate treptele, de dinainte de schimbarea regimului. Fie ca toate cele relatate in paginile care urmeaza sa devina prilejuri de problematizare pentru noi toti, dar mai ales pentru pastori. Sa ne miste spre pocainta, rugaciune si lucrare duhovniceasca.
Sa ne inspire ravna dumnezeiasca pentru re-evanghelizarea acelor frati ai nostri care s-au instrainat de traditia ortodoxa mantuitoare si care s-au predat secularizarii distrugatoare. Sa ne invete ca trebuie sa facem ceea ce putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru preintampinareaunei nenorociri asemanatoare cu cea pe care au cunoscut-o fratii nostri de-o credinta, din Nord.
Sa ne intelepteasca, in cele din urma, incat sa traim si sa actionam nu ca niste neintelepti, ci precum cei intelepti, rascumparand vremea, caci zilele rele
sunt (Efeseni 5, 15-16).
