Will Self s-a nascut in 1961. A debutat in 1991 cu volumul de proza scurta The Quantity Theory of Insanity, salutat la momentul aparitiei de scriitori ca Doris Lessing, Salman Rushdie sau Martin Amis. In 1992 i-a aparut primul roman, Cucul si pupaza. A continuat sa publice romane (printre care Cum vad eu distractia, Maretele maimute sau Cartea lui Dave) si culegeri de povestiri. De doua ori (pentru Dorian, an Imitation, din 2002, si Umbrella, din 2012) a fost nominalizat la Man Booker Prize. Pe langa activitatea literara, scrie editoriale pentru publicatii ca The Guardian, The New York Times sau New Statesman si participa frecvent la emisiuni de televiziune.
Aparut in traducerea magistrala a lui Petru Iamandi, Umbrela de Will Self nu este deloc o lectura facila, dar este o carte uimitoare din punct de vedere stilistic: multiplicarea perspectivelor, interesul pentru teorii legate de arhitectura, arta si memorie si obsesia timpului, care strabate ca un fir rosu intreaga naratiune, fac din Umbrela un roman modernist de tip old-school.
Izolata de lume, aflata intr-o stare de semiconstienta dupa ce s-a imbolnavit de Encephalitis lethargica, Audrey Death a zacut intr-un spital de boli mintale aproape o jumatate de secol pana cand ajunge acolo psihiatrul Zack Busner, care ii reda cunostinta. Asistam la periplul spectaculos al lui Audrey pe strazile Londrei din memoria ei, la fragmentele din viata ei cu un iubit cu convingeri socialiste si cu implicarea ei in miscarea sufragetelor, in acelasi timp in care Dr. Zack incearca s-o readuca la viata printr-un tratament experimental foarte puternic. Cercetarile medicului il conduc spre revelatii socante si tragice care se vor intoarce sa-l obsedeze dupa multe decenii.
