Ulysses, 732. Romanul romanului

Conceput sub forma unui triptic, volumul e prima incercare in Romania de a face atat o istorie exhaustiva a celei mai celebre carti de proza scrisa in limba engleza in secolul XX, cat si de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile si mizele existentiale ale acesteia. Istoria romanului urmareste etapele cristalizarii ideii si ale executiei proiectului, precum si complicata poveste ce a urmat dupa tiparirea semilegala a romanului in Franta, avatarurile in justitia americana si consecintele pentru destinul cartii. Ea arata cum Ulysses a devenit un punct de rascruce in evolutia literaturii secolului XX si a celui actual, indiferent ca a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalitati de exprimare a culturii populare.

„Figura lui James Joyce se leaga in mintea mea de citeva reprezentari grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig, la desenul-spirala al lui Brancusi (si replica seaca a tatalui scriitorului:), de la randurile infiorate ale Sylviei Beach, la fotografia din 1916, facuta in atelierul lui Alex Ehrenzweig din Zurich, la masca mortuara confiscata, intr-o decizie macabra, de Carola Giedion-Welcker. Mai apropiate in timp, de propunerile grafice ale Oanei Babeti si de minunata interpretare vizuala a lui Devis Grebu, aflata pe coperta acestei carti. Iar din vara lui 2016, la Trieste, pe Canal Grande, de statuia baletind greoi intre miscare si repaus a unui barbat obosit, uzat, ezitant si derutat.

„A sosit timpul sa reconectam romanul Ulysses la viata de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernisti au recurs la tehnici dificile pentru a impiedica noile valuri literare sa le confiste ideile. Joyce a presimtit ca adevarata urgenta e sa-si apere cartea si noile valuri literare de specialistii analfabeti si de elitele tehnocrate. In timp ce alti modernisti se temeau de capetele de hidra ale multimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cat de plina de iubire, complexa si pozitiva este mintea oamenilor obisnuiti. Ulysses le confera acestora tratamentul sarbatoresc ce fusese rezervat candva doar aristocratilor.” (Declan Kiberd)

Iata-ma, asadar, in aceasta dupa-amiaza a lui 14 august 2016, umar la umar cu sculptura lui Joyce de pe Ponte Rosso. Indicatiile celor trei fotografi sarcastici, jucand scena covorului rosu de la Cannes, mitraliaza nemilos:,,. Cuvintele nu sunt descrieri spatiale, ci judecati de valoare. Fiecare propozitie e o condamnare, o nota de plata pentru indrazneala de a ma fi apropiat de inima– fie ea si de bronz– a mitului. Infrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic impotriva sa-l insotesc pana de partea cealalta a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atentie politicoasa, incordata si deopotriva abstrasa, acordata de el oricarui trecator. Chiar si unuia sortit sa ramana mereu prea departe si prea in urma.” (Mircea Mihaies)

Mircea Mihaies (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatura engleza si americana la Universitatea de Vest din Timisoara. Intre 2005 si 2012 a fost vicepresedinte al Institutului Cultural Roman. Redactor-sef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe in oglinda (1989); Cartea esecurilor. Eseu despre rescriere (1990); Femeia in rosu (1990, in colaborare cu Adriana Babeti si Mircea Nedelciu); Cartile crude. Jurnalul intim si sinuciderea (1995); Victorian Fiction (1998); Masca de fiere (2000); Atlanticul imaginar (2002); Scutul lui Perseu (2003); Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen (2005); Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus in Statele Unite in 2014); Despre doliu. Un an din viata lui Leon W. (2009); Ultimul Judt (2011); Ce ramine. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha (2012); Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist si visator (2014); Ulysses, 732. Romanul romanului (2016). A publicat sase volume in colaborare cu Vladimir Tismaneanu. Lucreaza la o biografie fictionala a personajului Molly Bloom.