UGU

Capabil de constructii epice ample, dar si de bijuterii de intinderea unei pagini, liric prin densitate metaforica, Mihai Antonescu isi asuma doua identitati gemene candva, la origini: de narator si de poet.

Ioan Es Pop

Intre maestrii genului, Mihai Antonescu se distinge, numaidecat, prin forta epica de a contura un univers care, nu de putine ori, devine stare de spirit, legenda, metafora istorica a unei lumi in care pitorescul si cruzimea marcheaza destinele unei epoci tulburate.

Traian T. Cosovei

La prima vedere, Mihai Antonescu pare un om contradictoriu: aspru, recalcitrant, chiar agresiv. Dupa ce stai cu el la discutie, descoperi insa ca e un om sensibil si un comesean fermecator, un povestitor care la Poiana lui Iocan ar fi fost lider incontestabil. Acest farmec oral, el i1transfera, in mare masura, personajelor din cartile sale de proza care devin astfel savuroase, dupa spiritul si farmecul colocviale ale lui Antonescu.

Dumitru Augustin Doman

Ce prozator profesionist n-ar fi tentat sa recreeze, dupa o documentare exceptionala, figura carismatica a unei personalitati de talia lui Eugen Alimanescu, „comisarul de fier” al atator vremuri tulburi? Mihai Antonescu nu rezista tentatiei, si-o asuma si se inhama la o munca titanica, traversand intr-un mars de mare expresivitate epoci, medii diverse, umanitati pitoresti.

E o docu-drama, o reconstituire cum eu n-am mai citit de la romanul „Cu sange rece” al lui Truman Capote, dar e in acelasi timp si un bildungsroman, un insolit demers epic al formarii unui anumit tip de erou (vezi personajul Damian).

„UGU” (titlul romanului si porecla actantului principal) te tine captivat de la prima la ultima fila, asta si pentru ca Mihai Antonescu face o extraordinara demonstratie de forta a cunoasterii argoului bucurestean.

Pe scurt, o carte de zile mari.

Ioan Grosan

Romanul „UGU” este o fictiune brodata pe trupul unui timp istoric, bine determinat intre anii 1916-1977, in Romania. Viata si faptele, celebrului la vremea lui „comisar de fier”, Eugen Alimanescu, sunt descrise cu lux de amanunte pe principiul povestire din povestire, inca de la data nasterii lui in Slatina, la 26 iulie 1916 si pana in 4 martie 1977, cand are loc cel de-al doilea mare cutremur din Romania Secolului XX.

„UGU” este povestea ingerului cazut in valtorile unei lumi, ajuns fara vina lui la cumpana unui timp de mari framantari sociale si politice, nevoit sa imbrace camasa mortii justitiarului de conjunctura. Astfel, pe talgerele aceleeasi balante stau, in echilibru relativ, mahalaua si centrul, ipocrizia si cinstea, loialitatea si tradarile de tot felul. In carte exista multa actiune, descrieri de peisaje si stari sufletesti, ingrediente absolut necesare unui text ce-si propune sa-l tina pe cititor cu sufletul la gura, invitandu-1 astfel sa tasneasca afara din aproape fiecare pagina, odata cu personajele desprinse parca dintr-o naucitoare, incredibila poveste.

Autorul

Mihai Antonescu, prozator, poet, eseist si cronicar literar, s-a nascut pe data de 2 mai 1951 in Drobeta Turnu Severin. In anul 1981 s-a stabilit in Bucuresti. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania Filiala Bucuresti-Proza din 1998. A debutat literar in anul 1977 cu povestirea Sticla de Sampanie. In volum a debutat in 1988 la Editura Ion Creanga cu romanul Cinci capitani. In total a publicat 23 de carti: 15 romane, 5 volume de poezie si 3 volume de eseuri, proza scurta si cronici de intampinare.

Dintre cartile publicate: Filozoful din Arind (roman), Jurnal din casa diavolului (roman), Memoria semnelor (eseuri), Viitorul in genunchi (roman), Poeme de dor si de sabie (poezie), Dalai Mi (roman), Batakanda (roman), Al treilea izvor (roman), Esafod pentru iubire (roman), Umbra palida a timpului (cronici), Ingerul pisicii negre (roman), Marianty (roman), Memoria trestiei (roman), In umbra cocorilor (poezie), Ca frunza si ca iarba primaverii (trilogie istorica).