Turnul Coltei, intre vreme si vesnicie

La fel ca si precedentele romane ale lui Emil Ratiu – reactualizari ale marilor noastre mituri – romanul Turnul coltei… are o tema majora, anume existenta problematica a omului ca fiinta situata intre timp si eternitate, intre clipa si vesnicie. Dilema majora a vietii este indoita fata a realitatii, perceputa prin simturi ca eterna trecere si fragmentare in lucruri, in timp ce prin cuget – prin filosofia eleata a lui Parmenide, Pitagora, Platon si a altora – ea este unitate vesnica a Fiintei, trecerea fiind doar o iluzie a simturilor noastre. Omul este prins la mijloc, intre vreme si vesnicie, o soarta putin de invidiat…

Aceasta existenta a omului intre clipa si vesnicie, in permanenta confruntare cu eternitatea, este nodul central al ontologiei, reflectata in romanul de fata prin eroii acestuia, incepand cu dascalul de la Academia de la Sfantul Sava, Mihai Ciubotel, cu ipostazele sale, adevarate avataruri, care sintetizeaza contrariile, ajungand pana in timpurile noastre (secolul XXI), definite ale neo-fanariotismului si ale supuseniei servile la noi centre de putere.

Romanul strabate prin eroii sai trei sute de ani de istorie, de la Sfantul Martir Constantin Brancoveanu la Eminescu pana in vremurile noastre, incheindu-se cu optimism si marturisind, in ciuda tuturor greutatilor, credinta in victoria finala a luminii si adevarului neamului romanesc.