Tu esti, Doamne, Om ca mine

De VOI

De voi sa camp, 

De voi sa plang, 

De voi sa-ncrang, 

In luna mai 

Lasati-mi luna in vatrai. 

si dinspre sat lasati-mi vatra 

De Om, de pulbere, de tata. 

si daca vreti, lasati-mi soare. 

Sa stiti,

Lumina lui ma doare. 

O s-o ascund in vrej de rau 

Sa rasfrunzeasca-ntr-un tarziu, 

Intr-un frunzis de zbor de rac 

In necuprins de nuci de mac.

E toamna.

E toamna, e toamna si lasa. 

Deja nu-mi mai pasa, 

Ca umed e cerul si umbra de seara 

Se leagana-n timp de cadere astrala. 

E toamna, e bruma si ploua 

Cu toporasi in loc de roua 

Si peste deal se-ndeasa norii 

Si printre nori se plang cocorii. 

E timp de vreme rasturnat. 

Se duce timpul la culcat, tot viseze cate-un fulg, 

De sarbatori si de amurg.