Traim intr‑o epoca in care ne confruntam zilnic cu realitatea judecarii si osandirii aproapelui. Barfa, vorbirea de rau, a te bucura de raul altuia, marturia mincinoasa, calomnia, denigrarea, batjocorirea sunt doar cateva dintre simptomele acestei boli grave.
Tu de ce iti judeci fratele? Despre clevetirea si osandirea aproapelui din cuvantul si fapta Parintilor Pustiei ne ofera prilejul de a arunca o privire mai serioasa asupra uneia dintre cele mai de seama probleme duhovnicesti din viata Bisericii, dar si ale societatii contemporane.
Aratand de ce osandirea aproapelui este acea neghina, care incolteste mai des decat orice altceva pe ogorul sufletului nostru, autorul Ilias Voulgarakis ne ofera raspunsul si terapia propuse de marii nevoitori ai pustiei in vederea vindecarii de aceste patimi, aparent nevinovate, prin care ne facem partasi lucrarii demonilor nu doar spre pierzania noastra, ci si a semenului.
* * *
„Demonii incearca in tot chipul sa ne faca sa pacatuim. Insa atunci cand nu izbutesc, ne imping sa‑i judecam pe cei ce pacatuiesc.”
(Sfantul Ioan Scararul)
„Exista ceva mai greu decat pacatul de a‑ti judeca aproapele? Nimic altceva nu manie mai mult pe Dumnezeu decat faptul de a cleveti, osandi ori a-ti socoti de nimic aproapele. Nimic nu-l goleste pe om de har si nu‑l conduce la parasirea sa de catre Dumnezeu pe cat clevetirea sau osandirea sau umilirea fratelui.”
(Dorotei din Gaza)
