Civilizatiile antice l-au captivat mereu pe Anton Parks, iar lucrarile sale sunt o veritabila comoara pentru cei interesati de adevarul originilor noastre. „Cronicile Girkù” si eseurile aferente ofera cititorilor o oportunitate unica de a-si redobandi controlul asupra destinului lor. Gratie traducerilor minutioase si autentice ale tablitelor si documentelor antice, Parks reuseste sa ne puna la dispozitie aproape toate piesele necesare pentru a intelege trecutul, prezentul si viitorul nostru.
Este remarcabil cum, inca de la varsta de 14 ani, Anton Parks a inceput sa primeasca mesaje care, in timp, au fost validate de cercetarile sale riguroase. Munca sa titanica este un punct de plecare solid pentru orice cititor dornic sa exploreze misterele originilor umane. Cercetarile sale aprofundate dezvaluie perspective inedite asupra trecutului nostru, aducand lumina asupra unui puzzle galactic si planetar complex, aflat acum in curs de asamblare.
Anton Parks imbina cu maiestrie pasiunea pentru istorie si rigoarea stiintifica, oferindu-ne un ghid valoros pentru a naviga prin enigmele civilizatiilor antice. Aceasta este o invitatie deschisa pentru toti cei care doresc sa se apropie de adevarurile fundamentale ale existentei noastre, bazandu-se pe studii detaliate si bine fundamentate.
Exista o lege a ciclurilor care guverneaza intregul univers. Conform acestei legi, dupa ce un sistem atinge apogeul, el intra in declin si este urmat de noi conditii. Parks sugereaza ca in prezent, omenirea se afla intr-o astfel de perioada de tranzitie, prinsa intre agonia unei lumi cu structuri invechite si durerile facerii unei noi ere. Pandemii, conflicte sociale, violenta urbana, crize economice, poluare si schimbari climatice sunt doar cateva dintre simptomele acestei tranzitii, iar numarul record de catastrofe naturale din ultimii ani i-a determinat pe unii sa spuna ca am intrat intr-o perioada post-apocaliptica.
Apocalipsa, un text escatologic atribuit apostolului Ioan, descrie vremurile de pe urma si catastrofele care le vor prevesti. Parks explica faptul ca, desi Apocalipsa este adesea perceputa ca fiind sfarsitul lumii, adevarata sa semnificatie este aceea de „revelatie” sau „a ridica valul”, termen provenit din grecescul „apocalupsis”. Apocalipsa urmareste sa faca vizibile si de inteles elemente ascunse lumii profane timp de mii de ani, oferind cunoastere secreta celor capabili sa o inteleaga.
In centrul acestei revelatii se afla conflictul dintre fortele Luminii si Intunericului, iar simbolul sarpelui joaca un rol crucial. Parks sugereaza ca Apocalipsa descrie o perioada de interventie divina, in care omenirea va fi eliberata de sub jugul unei mari reptile, simbolizand diavolul. Aceasta va culmina cu judecata lui Dumnezeu pentru cei care s-au inchinat „Fiarei”. Dezvaluind misterul originilor noastre, Parks atrage atentia asupra unei treziri a constiintelor si a unei schimbari de polaritate, prevestind o rasturnare completa a sistemelor noastre de credinte.
Lucrarea lui Parks nu se limiteaza doar la interpretarea Apocalipsei, ci merge mai departe, explorand legatura dintre cunoasterea ascunsa si sarpele stravechi. El sugereaza ca miturile despre sarpele sacru, prezent in toate culturile si civilizatiile, ascund enigma originilor noastre. Parks aduce in discutie si teoria exogenezei, conform careia viata pe Pamant are origini extraterestre. El coreleaza texte sacre stravechi cu marturii contemporane ale unor intalniri de gradul trei, prezentand o ipoteza revolutionara sustinuta de descoperiri recente in domeniul geneticii.
Parks exploreaza in detaliu cultura religioasa sumeriana, descriind colonizarea planetei noastre de catre Anunnaki, fiii lui Anu. Aceste creaturi, prezentate in miturile sumeriene ca zei reptilieni, ar fi manipulat genetic fiintele umane pentru a-si servi propriile ambitii. Cronicile sale evoca lupte si rivalitati intre diferite clanuri si dezvaluie rolul important al unui „Zeu rebel”, care a creat un model uman autonom, capabil sa judece binele si raul.
Povestea biblica a omului a inceput intr-o Gradina cu Pomul Cunoasterii. Ea se incheie cu acelasi pom al vietii aflat „in mijlocul pietei din cetate (Ierusalimul ceresc), de o parte si de alta a raului (…) facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor”. Textul Apocalipsei se incheie cu aparitia noului „Ierusalim ceresc”, un oras stralucind de lumina, pe care unii nu au ezitat sa il descrie drept un „obiect zburator neidentificat”, vazand in el intoarcerea zeilor antici, cei din Sumer. Cercul este complet. S-ar putea crede ca oamenii vor putea in sfarsit sa acceseze misterele originii lor celeste.
Timpul revelatiei se apropie. Sa fim pregatiti sa traim momente intense, momente terifiante de asemenea, pentru ca toate valorile noastre fundamentale se vor prabusi. Dezvaluirea adevarurilor ascunse inca de la inceputul timpului cu privire la facerea omenirii, la adevarata natura a zeilor si a lui Satana va deveni accesibila in „Vremurile de pe Urma”. Unii vad in aceasta o prefigurare a marii reveniri a creaturilor ceresti, atat bune cat si rele, pe care noi le-am numit ingeri, zei sau demoni. Potrivit unora, vom deveni in sfarsit constienti de adevaratele noastre radacini, care sunt probabil mai mult „extraterestre” decat de alta natura.
